Festivalul Internațional MERIDIAN – Ediția a XVI-a – PLANETARIUM – 7-14 noiembrie 2021

MERIDIAN International Festival – 16^th edition – PLANETARIUM – November 7-14, 2021

Sâmbătă 13 noiembrie / Saturday November 13^th

17:00 / 5 p.m.

Online

OMBRA

DAN_CE_LLO: “HOMEMADE”

Rosalie WANKA, dans / dance (AT) & Ana TOPALOVIC, multicello (RS/AT)

Concert organizat în parteneriat cu Forumul Cultural Austriac / Concert organized in partnership with the Austrian Cultural Forum Bucharest

Program:

Ana Topalovic (RS/AT) – “Multicello Suite” (Ana/logue, Pizz & Bits, Prater Scherzo) (2020/21)

Gabriele Proy (AT) – “Uçhisar” – transcris pentru violoncel şi folosind looping pre-setat de către Ana Topalovic / transcribed for cello using scripted looping by Ana Topalovic (2020)

Doina Rotaru (RO) – “Umbre III” pentru violoncel şi mediu preînregistrat / “Shadows III” for cello and pre-recorded medium (2003)

Adrian Pop (RO) – “Gordun” pentru violoncel / for cello (2005)

Margareta Ferek-Petric (HR/AT) – “Product Testing” pentru violoncel / for cello (2018)

Giovanni Sollima (IT) – “Alone” pentru violoncel / for cello (1998)

Ana Topalovic (1981) – “Multicello Suite” (2020/21)

“Suita pentru Multicello” este prima lucrare compusă de Ana Topalovic pentru Multicello – o nouă tehnică de interpretare pusă la punct de Ana în care sunt folosite tehnici de redare extinse și scenarii complexe de looping-uri pentru live electronics. Prima parte, „Ana/logue”, se concentrează pe sunete tradiționale acustice ale violoncelului, creându-se peisaje polifonice translucide. „Pizz & Bits” este cea de-a doua parte, în care se folosesc doar ciupituri ale coardelor și ciocăniri în violoncel, care sunt transformate și transpuse de calculator în melodii aproape de nerecunoscut, dar armonioase, apoi retransformate în sunete acustice. „Prater Scherzo” imită sunetele, zgomotele și ritmurile celor mai faimoase și pline de viață parcuri vieneze, unde natura, orașul și timpul liber se întrepătrund.

“Multicello Suite” is Ana Topalovic‘s first piece for Multicello – a new performance technique developed by Ana, using extended playing techniques and complex scripted looping for live electronic. The first part, „Ana/logue” concentrates on traditional acoustic cello sounds creating translucent polyphonic landscapes. „Pizz & Bits” is the second part using only plucking and tapping on cello which are transformed and transposed by computer bits into almost unrecognizable but harmonious melodies, then retransformed into the acoustic sounds. „Prater Scherzo” imitates sounds, noises and grooves of the viennese most famous and vivacious parks, where nature, city and leisure collide. 

Gabriele Proy (1965) – “Uçhisar” (2020)

„Uçhisar”, lucrarea compusă de Gabriele Proy, a fost comandată de secțiunea austriacă a Societății Internaționale pentru Muzică Contemporană IGNM. Premiera mondială a avut loc în 2010 la Ehrbar-Saal din Viena. „Fiind invitată în calitate de compozitor austriac în Turcia, în cadrul evenimentului “Capitala Europeană a Culturii”, Istanbul, în 2010, am avut ocazia să călătoresc în Cappadocia. În cele din urmă, chemarea zilnică la rugăciune, în zori, a muezinului a fost cea care a reprezentat principala sursă de inspirație pentru noua mea compoziție. Întinderea peisajului capadocian, lumina rafinată, strălucirea hibiscusului la asfințit – trecut și prezent – se îmbină pentru a forma o melodie elegiacă în compoziția mea “Uçhisar””.

“Uçhisar” by Gabriele Proy was commissioned by the Austrian section of the International Society for Contemporary Music IGNM. The World Premiere took place in 2010 at the Ehrbar-Saal in Vienna. “Being invited as Austrian composer to Turkey at the European Capital of Culture Istanbul in 2010, I had the opportunity to travel to Cappadocia. In the end, it was the muezzin’s daily dawn call to prayer that provided the main source of inspiration for my new composition. The expanse of the Cappadocian landscape, the exquisite light, the glow of the hibiscus at dusk – past and present – blend to form an elegiac melody in my composition ‘Uçhisar’”. 

Doina Rotaru (1951) – “Umbre III” (2003)

Simbol prezent în toate culturile tradiţionale, umbra este opusul luminii,  aspectul yin opus lui yang;  umbra este  imaginea lucrurilor trecătoare, ireale şi schimbătoare; umbra poate fi imaginea deformată, distorsionată a unei fiinţe reale sau al unui obiect; nu în ultim rând, umbrele pot fi considerate  obsesiile, amintirile care ne bântuie; în majoritatea culturilor arhaice exista conceptul de umbrele morţilor, ca o legatură dintre  fiinţele vii şi cele care nu mai sunt printre noi.

Am încercat să transpun muzical câteva dintre semnificaţiile acestui simbol într-un ciclu de lucrări intitulat UMBRE, ciclu ce conţine piese orchestrale şi camerale, în diferite ipostaze instrumentale: “Umbre I” – lucrare concertantă pentru violă , orchestră de coarde si percuţie, “Umbre II” – trio pentru vioară, violoncel si pian, “Umbre III” –  pentru violoncel şi mediu electronic, “Umbre IV” – Concert pentru violoncel şi orchestră. Datorita polisemantismului simbolului, fiecare lucrare e diferită ca evoluţie, material şi expresie, deoarece utilizează aspecte particulare desprinse din aceeasi idee comună: umbra.

“Umbre III” a fost scrisă pentru Marin Cazacu, în 2003. Întreaga lucrare reprezintă o continuă evoluţie de la lumină la întuneric, materializată sonor prin transformarea gradată a substanţei sonore şi a registrelor, prin transparenţa sau densificarea materiei sonore, prin acumulări şi rarefieri, prin alternanţe şi suprapuneri de straturi diferite, care apar şi dispar, deformate sau nu, ca “umbre ale umbrelor”. Violoncelul este înconjurat de propriile sale umbre (preînregistrate) dar şi de sugestii ale altor instrumente cu coarde (shamisen-ul şi biwa din cultura  tradiţională japoneză) sau de percuţie.

Se regăsesc în lucrare şi umbre (amintiri) ale altor muzici, de-ale mele sau din alte lumi sonore -aluzii la muzica tradiţională românească şi japoneză  sau obsesia unui flaut indian din final.

A symbol present in all traditional cultures, the shadow is the opposite of light, the yin aspect opposite of yang; the shadow is the image of fleeting, unreal and changing things; the shadow can be the distorted, distorted image of a real being or an object; not least, shadows can be seen as obsessions, the memories that haunt us; in most archaic cultures there was the concept of shadows of the dead, as a link between living beings and those who are no longer with us. 

I have tried to transpose musically some of the meanings of this symbol in a cycle of works entitled UMBRE, a cycle that contains orchestral and chamber pieces in different instrumental settings: “Umbre I” – a concerto work for violin, string orchestra and percussion, “Umbre II” – trio for violin, cello and piano, “Umbre III” – for cello and electronic medium, “Umbre IV” – Concert for cello and orchestra. Due to the polysemanticism of the symbol, each work is different in evolution, material and expression, as it uses particular aspects drawn from the same common idea: shadow. 

“Umbre III” was written for Marin Cazacu in 2003. The whole work represents a continuous evolution from light to dark, materialized sonically by the gradual transformation of sound substance and registers, by the transparency or densification of sound matter, by accumulations and rarefactions, by alternations and superimpositions of different layers, which appear and disappear, deformed or not, as “shadows of shadows”. The cello is surrounded by its own (pre-recorded) shadows but also by suggestions of other stringed instruments (the shamisen and biwa of traditional Japanese culture) or percussion. 

There are also shadows (memories) of other music, my own or from other sound worlds – allusions to traditional Romanian and Japanese music or the obsession with an Indian flute at the end.

Adrian Pop (1951) – “Gordun” (2005)

Lucrarea “Gordun” pentru violoncel solo a fost scrisă în anul 2005 la sugestia violoncelistului american Matt Haimovitz, pentru a fi inclusă pe CD-ul intitulat “Goulash!” (produs la New York în vara aceluiaşi an). Titlul piesei face aluzie la termenul de «gordună» prin care este desemnat contrabasul în cadrul ansamblului tradiţional de coarde caracteristic folclorului instrumental transilvan. Piesa se constituie pe baza prelucrării unor motive de sorginte folclorică, unde câteva elemente de citat, supuse unor transfigurări ritmice, melodice şi instrumental-timbrale, alternate cu zone “imaginar ancestrale” sunt întreţesute în derularea unui discurs condus după principii interne de dezvoltare şi contrast.

The work “Gordun” for solo cello was written in 2005 at the suggestion of American cellist Matt Haimovitz for inclusion on the CD entitled “Goulash!” (produced in New York that summer). The title of the piece alludes to the term “gordună”, which is used to designate the double bass in the traditional string ensemble characteristic of Transylvanian instrumental folklore. The piece is based on the processing of folkloric motifs, where several elements of quotation, subject to rhythmic, melodic and instrumental-timbral transfigurations, alternating with “imaginary ancestral” areas are interwoven in the development of a discourse guided by internal principles of development and contrast.

Margareta Ferek-Petric (1982) – “Product Testing” (2018)

Piesa “Product testing” pentru violoncel solo a apărut ca o (auto)reflecție asupra societății hipercomsumeriste și reprezintă muzica/ arta ca un “obiect utilitar”. Instrumentistul, precum și oricine urmărește partitura, obține o perspectivă asupra psihicului unui consumator prin intermediul diferitelor denumiri de secțiuni: confuzie, admirație, numărarea banilor, artă adevărată, visare. Aceste secțiuni sunt semnături ale diferitelor caractere muzicale și aspecte umane ale consumului. Folosind mai multe gesturi teatrale și produse neobișnuite pentru a cânta la instrument, secțiunile formează un tot care experimentează cu diverse sunete de violoncel și tratează clișeele într-un mod jucăuș. Forma piesei poate fi privită ca o formă metaforică de pod (A-B-A) și reprezintă un cerc etern de dorință pentru consum.

The piece “Product testing” for cello solo emerged as a (self)reflection on hyperkomsumerist society and represents music/art as an “utility object”. The instrumentalist, as well as anyone who follows the score, gets insight into a consumers´ psyche through various section names: confusion, admiration, counting money, true art, dreaming of. These sections are signatures of different musical characters and human approaches to consumption. Using several theatrical gestures and unusual products to play the instrument, the sections form a unit which experiments with various cello sounds and treats the clichés in a playful way. The form of the piece may be regarded as a metaphorical bridge form (A-B-A) and represents an eternal circle of yearning for consumption.

Giovanni Sollima (1962) – “Alone” (1998)

Giovanni Sollima (n. 24 octombrie 1962, Palermo, Sicilia, Italia) este un compozitor și violoncelist italian. S-a născut într-o familie de muzicieni și a studiat violoncelul cu Giovanni Perriera și compoziția cu tatăl său, Eliodoro Sollima, la Conservatorio di Palermo, unde a absolvit cu cele mai mari onoruri. Ulterior, a studiat cu Antonio Janigro și Milko Kelemen la Musikhochschule Stuttgart și la Universität Mozarteum Salzburg. În calitate de compozitor, Sollima are influențe variate, incluzând jazz și rock, precum și diverse tradiții etnice din zona mediteraneană. Muzica lui Sollima este influențată de minimalism, compozițiile sale prezentând adesea melodii modale și structuri repetitive. Deoarece lucrările sale sunt caracterizate de o abordare mai diversă și mai eclectică a materialului decât primii compozitori minimaliști americani, criticul american Kyle Gann l-a numit pe Sollima compozitor postminimalist. Sollima a colaborat cu poeta și muziciana americană Patti Smith, apărând pe discurile acesteia și cântând cu ea în concert. El colaborează, de asemenea, cu Silk Road Project.

Giovanni Sollima (born 24 October 1962 in Palermo, Sicily, Italy) is an Italian composer and cellist. He was born into a family of musicians and studied cello with Giovanni Perriera and composition with his father, Eliodoro Sollima, at the Conservatorio di Palermo, where he graduated with highest honors. He later studied with Antonio Janigro and Milko Kelemen at the Musikhochschule Stuttgart and at the Universität Mozarteum Salzburg. As a composer, Sollima’s influences are wide ranging, taking in jazz and rock, as well as various ethnic traditions from the Mediterranean area. Sollima’s music is influenced by minimalism, with his compositions often featuring modal melodies and repetitive structures. Because his works are characterized by a more diverse and eclectic approach to material than the early American minimalist composers, the American critic Kyle Gann has called Sollima a postminimalist composer. Sollima has collaborated with the American poet and musician Patti Smith, appearing on her records and performing with her in concert. He also collaborates with the Silk Road Project.

Festivalul Internațional MERIDIAN – Ediția a XVI-a – PLANETARIUM – 7-14 noiembrie 2021

MERIDIAN International Festival – 16^th edition – PLANETARIUM – November 7-14, 2021

Sâmbătă 13 noiembrie / Saturday November 13^th

17:00 / 5 p.m.

Auditorium UNMB / Auditorium NUMB

Live streaming

ISCM Collaborative Series

EROS KAI THANATOS

Maria BÎLDEA – harpă / harp & Sergiu NĂSTASĂ – vioară / violin

Program:

Ulpiu Vlad (RO) – “Gri şi rezonanțe II” pentru harpă şi vioară / “Resonanced in the Future” for harp and violin (2020, p.a.a. / WP)

Cândido Lima (PT) – “Oi In Lov” pentru vioară solo / for solo harp (1997, p.a.r. / R.P.) [Miso Music Portugal]

Dan Dediu (RO) – “Requiem” pentru harpă solo / for solo harp (1987)

Theodore Antoniou (GR) – “Gran Duo Romantique” pentru harpă şi vioară / for harp and violin (p.a.r. / RP)

***

Ulpiu Vlad (1945) – “Gri şi rezonanțe II” (2020, p.a.a. / WP)

Lucrarea „Gri și rezonanțe II” – pentru vioară și harpă – este realizată dintr-un număr de structuri puternic individualizate, ce se succed şi se întrepătrund firesc în tensiunea aceluiași arc expresiv. În scopul nuanţării împletirii configuraţiilor fixe cu cele variabile, sunt prezente în partitură sisteme de notaţie diferite, respectiv: clasică-tradiţională. notaţia cu diferite grade de determinare selectivă şi notaţia concentrată, ce cuprinde un număr de elemente muzicale mai mare decât poate să fructifice interpretul concomitent, însoţite de o serie de indicaţii componistice. Apelarea la  sistemele de notaţie amintite, fie separat fie în diferite combinaţii, este determinată de substanţa expresiei artistice, derivată din folosirea materialului muzical pe principiile complementarităţii şi potenţării reciproce.

Din punct de vedere al materialului sonor, piesa cuprinde totalul cromatic, în care sunt accentuate construcţii modale diferenţiate, în sensul impunerii unor structuri limitate din punct de vedere al înălţimilor. Un rol aparte revine melodiei, prezentă, mai ales la vioară, sub multiple forme ce amintesc etosul românesc.

Sistemul ce cuplează elementele operei muzicale, la nivel lăuntric al tuturor componentelor, funcţionează între elementele determinate şi cele selectiv determinate, evidenţiind categorii sintactice complexe, a căror evoluţie culminează în secţiuni de virtuozitate pluridimensională, solicitând interpreţilor evidente calităţi tehnice şi creatoare.

The work “Gray and Resonances II” – for violin and harp – is made up of a number of highly individualized structures, which follow and naturally intertwine in the tension of the same expressive arc. In order to nuance the interweaving of fixed and variable configurations, different systems of notation are present in the score, namely: classical-traditional notation, notation with varying degrees of selective determination, and concentrated notation, comprising a greater number of musical elements than the performer can exploit at the same time, accompanied by a series of compositional indications. The use of the above systems of notation, either separately or in various combinations, is determined by the substance of artistic expression, derived from the use of musical material on the principles of complementarity and mutual reinforcement. 

From the point of view of the sound material, the piece comprises the chromatic total, in which differentiated modal constructions are emphasized, in the sense of imposing limited structures in terms of pitches. A special role is given to the melody, present, especially on the violin, in multiple forms reminiscent of the Romanian ethos. 

The system that links the elements of the musical work, at the inner level of all the components, operates between determined and selectively determined elements, highlighting complex syntactic categories, whose evolution culminates in sections of multidimensional virtuosity, requiring from the performers evident technical and creative qualities. 

Cândido Lima (1939) – “Oi In Lov” (1997, p.a.r. / R.P.) [Miso Music Portugal]

La fel ca în multe alte piese, compozitorul se bucură de jocul cu onomatopeele și cu polisemantismul cuvintelor. “Oi In Lov”, este o anagramă a cuvântului “violino” (“vioară”) și un ecou al versului “All you need is love”. Cu toate acestea, dacă au aceste lucruri legătură cu muzica este o altă problemă. Sufletul, lirismul și vitalitatea sunetului coexistă ca centru al obiectelor muzicale. Fluxul timpului și armonia, ordonate pe mai multe structuri intervalice în jurul unei axe sonore, se îmbină cu angularitatea liniei melodice, polifonia virtuală, intensitatea sonoră, modurile de producere a sunetului. Cu toate acestea, vioara nu există: există doar sunetul. Se citește, acrobatic, “Oi In Lov”, dar ritmul de trei silabe (foneme) indică lumea emoțională a versului lui John Lennon, sunetul compozitorului, al interpretului și al ascultătorului. Lucrarea este dedicată tuturor îndrăgostiților, reali sau abstracți (“à l’amour sous toutes ses formes”, spunea într-o zi Xenakis despre “Anaktoria” dedicată lui Sapho), și prietenilor care se află la originea partiturii, Radu Ungureanu, care mi-a cerut să compun piesa, și Suzanna Lidegran, care m-a făcut să o termin, și care a interpretat-o în primă audiție și a prezentat-o în Portugalia și în alte câteva țări.

As in so many other titles, the composer enjoys playing with the onomatopoetical sound, and the meanings of words in one word. “Oi In Lov”, is an anagram of “violino” (“violin”) and an echo of the verse, “All you need is love”. Yet, whether it has something to do with the music is another matter. The soulful, the lyrical and the vitality of sound coexist as the centre of the musical objects. The flow of time and harmony, structured on several intervallic structures around an axis sound, blend with

the angularity of the melodic line, the virtual polyphony, loudness, modes of sound production. However, the violin does not exist: there is only the sound. It reads, acrobatically, “Oi In Lov”, but the rhythm of three syllables (phonemes) indicates the emotional world of the verse of John Lennon, the sound of the composer, the performer and the listener. The work is dedicated to all lovers, real or abstract (“à l’amour sous toutes ses formes”, said one day Xenakis about “Anaktoria” dedicated to Sapho), and to friends who are in the origin of the score, Radu Ungureanu who asked me to compose the piece, and Suzanna Lidegran who made me finish it, and who gave its first performance and has been presenting it in Portugal and several other countries. 

Dan Dediu (1967) – “Requiem” (1987)

Am scris „Requiem” pentru harpă la 20 de ani, pentru Maria Bâldea, care-mi era colegă. Ideea de bază era să lucrez doar cu câteva sunete până spre final, când are loc o izbucnire de lumină, dublată de un haiku al lui Nichita Stănescu, șoptit de către interpretă. Nu mi-am făcut atunci o copie a partiturii (se găseau greu aparetele de copiat pe vremea aceea, în 1987), iar originalul a rămas la Maria Bâldea. Sincer, uitasem că scrisesem această piesă la moartea bunicii mele. Dar iată că Maria a păstrat partitura și mi-a spus că a tot cântat piesa, ba chiar mi-a făcut și o copie a ei, între timp. Aceasta este, pe scurt, povestea unui Requiem dispărut și reapărut.

I wrote „Requiem” for harp when I was 20, for Maria Bâldea, who was my colleague. The basic idea was to work with just a few sounds until towards the end, when there is a burst of light, doubled by a haiku by Nichita Stănescu, whispered by the performer. I didn’t make a copy of the score at the time (copy machines were hard to find at the time, in 1987), and the original remained with Maria Bâldea. Frankly, I had forgotten that I had written this piece when my grandmother died. But Maria kept the score and told me that she had been playing it over and over again, and even made me a copy of it in the meantime. This, in short, is the story of a Requiem that disappeared and reappeared.

Theodore Antoniou (1935-2018) – “Gran Duo Romantique” (p.a.r. / RP)

Theodore Antoniou a fost un compozitor și dirijor grec. Lucrările sale variază de la opere și lucrări corale la muzică de cameră, de la muzică de film și de teatru la lucrări instrumentale solo. Pe lângă cariera sa de compozitor și dirijor, a fost profesor de compoziție la Universitatea din Boston. Educația sa a inclus studii de vioară, voce și compoziție la Conservatorul Național din Atena, la Conservatorul Elen, și dirijat atât la Hochschule für Musik, cât și la Centrul Internațional de Muzică din Darmstadt. A fost membru al Academiei din Atena. În 2004, a primit Premiul Herder din partea Alfred Toepfer Stiftung F.V.S.

Theodore Antoniou  was a Greek composer and conductor. His works vary from operas and choral works to chamber music, from film and theatre music to solo instrumental works. In addition to his career as composer and conductor, he was professor of composition at Boston University. His education included studies in violin, voice, and composition at the National Conservatory of Athens, the Hellenic Conservatory, and conducting at both The Hochschule für Musik and the International Music Centre in Darmstadt. He was a member of the Academy of Athens. In 2004, he was awarded the Herder Prize from the Alfred Toepfer Stiftung F.V.S.

Festivalul Internațional MERIDIAN – Ediția a XVI-a – PLANETARIUM – 7-14 noiembrie 2021

MERIDIAN International Festival – 16th edition – PLANETARIUM – November 7-14, 2021

Duminica 14 noiembrie / Sunday November 14th

20:30 / 8:30 p.m.

Online

SHOOTING STAR

Muzica / Music by: Irinel ANGHEL & Rotheads

Video: Alexandru Claudiu Maxim

Nimic de spus înainte de vizionare.

Nothing to say before viewing.

Festivalul Internațional MERIDIAN – Ediția a XVI-a – PLANETARIUM – 7-14 noiembrie 2021

MERIDIAN International Festival – 16^th edition – PLANETARIUM – November 7-14, 2021

Joi 11 noiembrie / Thursday November 11th

15:00 / 5 p.m.

Online

ASTERISME (2)

Program:

Maia Ciobanu (RO) – “Just passing through…” pentru clarinet, vioară, saxofon şi actor / for clarinet, violin, saxophone and actor (2010)

• Interpreți / Performers: Mihai Pintenaru – clarinet, Olga Berar – vioară / violin, Răzvan Gachi – saxofon / saxophone, Bogdan Nechifor – actor; Anca Stoica – mişcare scenică / stage movement

Liviu Marinescu (US) – “Sway” pentru percuție şi electronics / for percussion and electronics (2013)

• Interpretează / Performing: Aaron Smith

[înregistrare realizată la / recorded at California State University Northridge]

Nicolae Brânduş (RO) – “Temă cu Variațiuni” pentru pian / “Theme with Variations” for piano (1962, p.a.a. / WP)

• Interpretează / Performing: Dolores Chelariu

Carmen Maria Cârneci (RO) – “MARS-LUNA. Asterism1” pentru violă şi chitară / for viola and guitar (2018)

• Interpretează: Costin Soare – chitară / guitar şi Marius Ungureanu – violă / viola [înregistrare din festival “Serile de chitară” 2018, Aula Palatului Cantacuzino, București / recorded during the “Guitar Nights” Festival, Cantacuzino Palace Hall, Bucharest, 2018]

***

Maia Ciobanu (1952) – “Just passing through…” (2010)

Lucrarea apelează la dualitatea real-imaginar, lăsând la latitudinea publicului alegerea: este lumea lui Beethoven lumea reală, iar periplul instrumentelor care se intersectează cu sonorul electroacustic, cu versurile recitate sau aglomerate în fundal reprezintă imaginarul subiectivismului nostrum? Sau poate lucrurile stau tocmai invers şi frumuseţea Pastoralei este o fantasmă prea minunată ca să credem în posibila ei existenţă ?

Alegerea este la latitudinea noastră. Noi suntem cei care ne fixăm adevărurile, noi suntem cei care ne desenăm lumea în care trăim, noi suntem cei care dorim să trăim coşmarul sau visul, adevărurile care aşteaptă să fie descoperite, limpezite, decelate, care se recristalizează în fiecare moment,  reaşezând într-o justă ierarhie valorile esenţiale.

“Tot ce-ai văzut/ Tot ce-ai auzit,/ Tot ce ţi s-a părut/ Se amestecă fără să-şi piardă culoarea…/ fără să-şi piardă ideea”.

The work appeals to the real-imaginary duality, leaving the choice to the public: is Beethoven’s world the real world and does the journey of the instruments that intersect with the electroacoustic sound, with the lyrics recited or crowded in the background represent the imaginary of our subjectivism? Or maybe things are just the opposite and the beauty of the Pastoral is a fantasy too wonderful to believe in its possible existence? 

The choice is at our discretion. We are the ones who fix our truths, we are the ones who draw our world in which we live, we are the ones who want to live the nightmare or the dream, the truths waiting to be discovered, clarified, detected, which recrystallizes in every moment, re-placing in a just hierarchy the essential values. 

“Everything you saw / Everything you heard, / Everything you thought / Mixed without losing its color … / without losing its idea.”  (trad. Maia Ciobanu) 

Liviu Marinescu (1970) – “Sway” (2013) 

Titlul lucrării, care s-ar traduce într-un sens mai larg în “mișcare pendulară”, descrie mai multe tipuri de parcurgeri dintre puncte extreme ce au loc la nivel vizual, auditiv, și conceptual. Pe scena de concert, tranzițiile de la instrumentele de percuție cu sunet înalt la cele mai joase, sau alternanța dintre membranofone și instrumentele de metal sunt mișcări evidente din punct de vedere vizual și auditiv. Chiar debutul lucrării este bazat pe un astfel de gest pendular, care va fi continuu dezvoltat și extins. Într-un sens mai general, întreaga lucrare are la bază o alternanță dintre instrumentele membranofone (la început și la final), și cele de metal (în secțiunea de mijloc).

La un nivel mai adănc însă, lucrarea pendulează între ceea ce auzim și vedem pe scenă în mod concret și lumea sonoră imaginară, creată de sunetele procesate electronic. Din punct de vedere conceptual, detașarea sunetului de imagine dă naștere unui peisaj suprarealist, în care instrumentele și sursele sonore procesate prin calculator ne apar în forme și culori neobișnuite, distorsionate, sau par a se topi între ele. Pentru ca acestă trecere de la sunetul concret la cel imaginar să fie cât mai firească, unul din obiectivele importante a fost folosirea unor sunete electronice care să pot fi percepute ca extensii ale instrumentelor acustice de pe scena de concert. Partea electronică a fost creată folosind mai mult de 200 de eșantioane sonore pre-înregistrate pe o gamă largă de instrumente de percuție tradiționale și improvizate. Prima audiție a piesei a avut loc în Los Angeles în 2014, urmată la scurt timp de o înregistrare pe compact disc produsă de compania Centaur Records.

The title points out various types of back and forth motion occurring in the piece: visual, aural, as well as conceptual. In a live performance, the transition from high to low drums, or from drums to metals is quite obvious from a visual standpoint. In fact, in the first measure the performer quickly moves from right to left in a single gesture that will be expanded later on. In a more general sense, the entire piece is based on a shift between an emphasis on drums, followed by mostly metals in the middle section, and a return to drums at the end. 

At a deeper level, the piece sways between what you see and hear on stage, and what you only hear from the pre-recorded material. This type of motion underscores what the listener can clearly identify as a sound source (static instruments on stage, all of them familiar), and the heavily processed, transformed and distorted percussion instruments that seem to be in motion. With surround sound, this separation is even more striking, as some of the pre-recorded sounds will remain completely disconnected from the visual component. Conceptually speaking, this is the motion between reality and an imaginary world, where instruments and sound sources can have unusual shapes or colors, and can easily morph into each other. For this transition to be compelling, an important concern was the use of audio samples that can be perceived as extensions of the acoustic world on stage. Thus, the pre-recorded material was created using more than 200 samples of drums, gongs, bells, metal instruments and cymbals, processed through various traditional techniques (such as reverse, EQ, delay, chorus), as well as a wide range of more complex procedures involving audio plugins. Sway was premiered in Los Angeles in 2014, and released soon afterwards by Centaur Records. (trad. Liviu Marinescu) 

Nicolae Brânduş (1935) – “Temă cu Variațiuni” (1962, p.a.a. / WP)

[Despre „Temă cu Variațiuni şi Ostinato”] Ambele lucrări au fost scrise în timpul studiilor mele de compoziție din cadrul Conservatorului „Ciprian Porumbescu” actuala Universitate Națională de Muzică București, desfășurate sub îndrumarea profesorului Marțian Negrea, căruia îi datorez una dintre cele mai importante etape din formarea mea ca muzician. „Tema cu Variațiuni” este bazată pe o melodie populară din Transilvania, în timp ce „Ostinato”, în formă de scherzo (A B A’), dezvoltă o pianistică de înaltă virtuozitate, pe un fundal ritmic care se desfășoară pe parcursul întregii lucrări. 

[About „Theme and Variations and Ostinato”] Both pieces were composed during the period of my studies in composition at the “Ciprian Porumbescu” Conservatory nowadays National University of Music Bucharest under the guidance of Professor Marțian Negrea, to whom I owe one of the most significant periods of my achievements as a musician. „Theme and Variations” is based on a folk tune from Transilvania, while „Ostinato”, written in a scherzo form (A B A’), is a virtuoso piano piece built on a basic rhythm that unfolds throughout the entire work. 

Carmen Maria Cârneci (1957) – “MARS-LUNA. Asterism1” (2018) 

În astronomie, un asterism este o proiecție, un contur, o formă realizată cu ajutorul trasării liniilor imaginare între unele stele pe cerul nopții. Este un demers mai degrabă arbitrar și subiectiv decât științific… Cel mai simplu asterism: o linie/ o punte între două corpuri cerești, aici Marte și Luna, care în noaptea de 27 iulie 2018 au apărut aproape la fel de mari pe bolta cerească, eveniment cosmic unic (…care se va repeta peste milenii). Ideea de contur – ascendent, descendent, mereu în redefinire – este materializată prin tratarea simbiotică a celor două instrumente – egale ca sunet (registru, consistență, dinamică) și… apropiate, împletite chiar pe parcursul evoluției lor în paralel, sau contrapunctat-complementare prin împrumuturi de tehnici specifice.

Am dedicat „Mars-Luna. Asterism1” memoriei mamei mele, care a plecat spre stele în chiar seara primei audiții a piesei – 1 noiembrie 2018 (în cadrul festivalului „Serile de chitară”, interpreți: violistul Marius Ungureanu și chitaristul Costin Soare). 

In astronomy, an asterism is a projection, a contour, a shape made by drawing imaginary lines between some stars in the night sky. It is an arbitrary and subjective approach rather than a scientific one … The simplest asterism: a line / a bridge between two celestial bodies, here Mars and the Moon (Luna), which on the night of July 27, 2018 appeared almost equally large on the celestial vault, a unique cosmic event (… which will be repeated over the millennia). The idea of contour – ascending, descending, always redefining – is materialized by the symbiotic treatment of the two instruments – equal in sound (register, consistency, dynamics) and … close, intertwined even during their evolution in parallel, or counterpoint- complementary through loans of specific techniques. 

I dedicated “Mars-Luna. Asterism1″ to the memory of my mother, who went to the stars on the evening of the first audition of the piece – November 1, 2018 (during the festival “Guitar Evenings”, performers: violist Marius Ungureanu and guitarist Costin Soare). (trad. Carmen Maria Cârneci)

Festivalul Internațional MERIDIAN – Ediția a XVI-a – PLANETARIUM – 7-14 noiembrie 2021

MERIDIAN International Festival – 16^th edition – PLANETARIUM – November 7-14, 2021

Miercuri 10 noiembrie / Wednesday November 10th

19:00 / 7 p.m.

Online

ASTERISME (1)

Program:

Octavian Nemescu (RO) – “Efemeridă” pentru cinci viori şi violoncel / “Ephemeride” for five violins and cello (p.a.a. / WP)

• Interpretează / Performers: Diana Moş, Mădălin Pandelescu, Nelu Bulbuci, Mateo Miu, Irina Perneş – viori / violins & Eugen Bogdan Popa – violoncel / cello

Doina Rotaru (RO) – “Lumina” pentru cvintet de suflători / “Light” for wind quintet (2021, p.a.r. / RP) – in memoriam Octavian Nemescu

• Interpretează / Performing V COLORIS: Ștefan Diaconu – flaut / flute, Felicia-Gabriela Greciuc – oboi / oboe, Jonas Lyskjær Frølund – clarinet, Constantin Barcov – fagot / bassoon, Niklas Kallsoy Mouritsen – corn / horn

[înregistrare realizată în DKDM Concert Hall, 1.09.21, video Klavs Kehlet Hansen, audio Federico Mattioli, în cadrul concertului de debut al oboistei F.G. Greciuc / recording at DKDM Concert Hall, 1.09.21, video Klavs Kehlet Hansen, audio Federico Mattioli, during oboe player F.G. Greciuc’s debut concert]

Ghenadie Ciobanu (MD) – “Expanding Space” pentru acordeon / for accordion (2021)

• Interpretează / Performing: Radu Rățoi

[înregistrare din festivalul Zilele Muzicii Noi, Sala cu orgă din Chișinău / recording from the New Music Days Festival, Organ Hall in Chișinău]

Adrian Iorgulescu (RO) – “Intersecții” pentru trio de percuții şi voce / “Intersections” for percussion trio and voice (2018)

• Interpretează / Performing PERCUTISSIMO: Amelia Trifu – percuție şi voce / percussion and voice, Patrick Cojerean – percuție / percussion şi Doru Roman – percuție şi coordonare muzicală / percussion and musical coordination

[înregistrare realizată la Liceul de artă „Ion Vidu” din Timişoara / recorded at the „Ion Vidu” Art Lyceum in Timişoara]

***

Octavian Nemescu (1940-2020) – “Efemeridă” (2020, p.a.a. / WP)

“Efemerida” este ultima lucrare scrisă pe care a lăsat-o Octavian Nemescu înainte de plecarea din această lume, purtând un mesaj puternic. Totul pe Pământ este efemer, trecător. Estetica comprimării temporale întâlnită în ciclul său “Spectacol pentru o clipă”, se întrezărește și în această piesă pentru 5 viori și violoncel, care vine și pleacă cu repeziciune. Dacă nu ești atent, nici nu îți dai seama ce s-a întâmplat. Este un prilej de reflecție asupra prezentului, a clipei ce trebuie trăită plenar, cu intensitate. (Irinel Anghel)

“Ephemeride” is the last work left for us by Octavian Nemescu before leaving this world, bearing a strong message. Everything on this Earth is ephemeral, unenduring. One can glimpse something from the aesthetics of time-compression from his “Spectacle for One Instant” cycle, in this piece for 5 violins and cello that comes and goes very quickly. If you are not paying attention, you can barely understand what happened. It’s an opportunity to reflect upon the present, upon the moment that must be fully and intensively lived. (Irinel Anghel)

Doina Rotaru (1951) – “Lumina” (2021, p.a.r. / RP) – in memoriam Octavian Nemescu

Am scris această lucrare în amintirea unui prieten foarte drag, plecat (acum un an) dintre noi, compozitorul Octavian Nemescu, creator de lumi sonore unice, cu semnificații și frumuseți deosebite. Prezența sa iradia Lumină. De la numele său am preluat intervalul de octavă cu care se deschide lucrarea. Spațiul sonor se desface într-un evantai uriaș iar lumina diatonică spectrală se distorsionează treptat spre clopote stranii. În secțiunea centrală a lucrării, peste o pedală gravă obsesivă, un spațiu gol și trist se umple treptat cu fragmente dintr-un bocet cules de Bela Bartók  din regiunea Bihor (România) (care se înlănțuie și se suprapun într-o desfășurare variațională). Jalea și durerea resemnată sunt alternate cu momente de încrâncenare  dramatică. În final, ascensiunea lentă a unei sugestii de rugăciune conduce la un citat luminos din partea a 2-a a Concertului nr. 23 pentru pian de Mozart. Lucrarea a fost scrisă pentru cei cinci muzicieni minunaţi care alcătuiesc cvintetul V. Coloris, cu o dedicaţie specială pentru Felicia și Ștefan, pe care îi cunosc și îi apreciez de multă vreme. (Doina Rotaru)

I wrote this work in loving memory of a very dear friend who passed away (a year ago), the composer Octavian Nemescu, creator of unique sonorous worlds, with special meanings and beauties. His presence exuded Light. From his name I have taken the octave interval with which the work commences. The sonic space unfolds in a huge fan and the spectral diatonic light gradually distorts towards eerie bells. In the central section of the work, over an obsessive low-pitched pedal, an empty and sad space is gradually filled with fragments of a lamentation collected by Bela Bartók from the region of Bihor (Romania) (which interwine and juxtapose in a variational unfolding). Resigned mourning and grief alternate with moments of dramatic bitterness. Finally, the slow ascent of a suggestive prayer leads to a luminous quotation from the second part of Mozart’s Piano Concerto No. 23. The work was written for the five wonderful musicians who form the V. Coloris quintet, with a special dedication to Felicia and Stefan, whom I have known and appreciated for a long time. (Doina Rotaru) 

Ghenadie Ciobanu (1957) – “Expanding Space” (2021)

Pe fundalul unui gol permanent, nemișcător al spațiului apare dorința sunetelor de a fi, de a se coagula în forme sonore de diferite dimensiuni și densități. Jocul apariției firave și răspândirii al sonoriăților se asociază cu cel al răspândirii luminii, iar procesele de apariție, creștere, schimbare și topire în spațiu ale formelor sonore se asociază, la rândul lor, – simbolic și totodată mistic – cu originea formelor de viață.

Against the backdrop of a permanent, motionless void of space comes the desire of sounds to be, to coagulate into sound forms of different sizes and densities. The play of the delicate appearance and spreading of sounds is associated with that of the spreading of light, and the processes of appearance, growth, change and melting in space of sound forms are in turn associated – symbolically and mystically – with the origin of life forms.

Adrian Iorgulescu (1951) – “Intersecții” (2018)

Titlul însuşi dezvăluie câteva dintre caracteristicile lucrării, concepută şi realizată într-o perspectivă post-modernă. Concret, este vorba despre aliajul unor elemente aparent sau real noncoezive, puse în stare de “conviețuire”. Mă refer, astfel, la combinarea unor surse ritmice provenite din arealul european (balcanic şi sud-mediteranean), cu altele din spațiul latino-american. Conjuncțiile şi disjuncțiile contaminează însă şi palierul constructiv, la nivelul adecvării modulelor şi secțiunilor, viteza de înaintare a fluxului, dialogul vocal-instrumental, precum şi intervențiile complementare, individuale sau unitare, dintre cei trei percuționişti.

The very title unveils some of the characteristics of this work, conceived and realized in a post-modern perspective. Namely, the mixture of various elements, non-cohesive in an apparent or real way, made to coexist with each other. I am thus referring to combining rhythmical sources from the European areal (Balkan and Southern Mediterranean) with others from the Latin-American space. The conjunctions and disjunctions contaminate as well the architecture of the work – on the level of organizing the modules and sections, of the speed of the musical flux, of the vocal-instrumental dialogue –, as well as the complementary interventions, both individual or united, between the three percussionists.

Traducere / Translation: Ana Lica, Diana Rotaru

Festivalul Internațional MERIDIAN – Ediția a XVI-a – PLANETARIUM – 7-14 noiembrie 2021

MERIDIAN International Festival – 16th edition – PLANETARIUM – November 7-14, 2021

Vineri 12 noiembrie / Friday November 12th

19:00

Live online – Facebook

HYBRIDA

UNIFIED VOICES OF BANAT

Proiect de teatru muzical contemporan transtradițional

LECTURE-PERFORMANCE

‘Le peuple ce n’est pas la nation’

Prin noul lor proiect, THE UNIFIED VOICES OF BANAT, asociația de teatru muzical TAN-IN طن این, din Berlin, împreună cu asociația ART&CO din București, se adâncesc în viața socială a Banatului românesc.

Zona, fascinantă ca o comunitate multiculturală crescută din punct de vedere istoric, capabilă să dezvolte și să păstreze pentru o lungă perioadă de timp “spiritul Banatului” de coexistență tolerantă, ne arată cum poate funcționa diversitatea culturală într-o comunitate politică – ca o viziune pentru Europa.

Sabina Ulubeanu, Claudia van Hasselt și Amen Feizabadi pornesc într-o explorare artistică personală a diverselor culturi din Banat. Ei contestă conceptul național fictiv al unei identități etno-culturale izolate, originat în Europa Centrală în secolul al XIX-lea, ca fiind o construcție anti-comunitară și, în urma acestei contestări, creează o perspectivă artistică asupra diversității trăite atât dincolo de granițe, cât și în cadrul societății.

Imaginată ca o pledoarie pentru o înțelegere umanistă a identității culturale, departe de construcțiile etno-identitare, THE UNIFIED VOICES OF BANAT se concentrează pe intima înțelegere transnațională a culturilor unite din Banat și pune sub semnul întrebării conceptul de demarcație a frontierelor naționale.

Prelegerea-spectacol în contextul Festivalului Meridian, concepută ca un format hibrid, oferă o primă perspectivă asupra cercetării noastre din vara anului 2021, asupra materialului rezultat și conturează într-un scurt discurs live-digital întrebările politice care au apărut în timpul procesului de lucru.

Ne concentrăm asupra acestui proces în spațiul nostru privat, combinând materialul filmic și audio cu lucrări muzicale compuse și elemente de improvizație ghidată, precum și cu o discuție cu invitatul special al serii, prof. univ. dr Victor Neumann. În acest fel, publicul are o perspectivă unică asupra procesului colectiv de dezvoltare a performance-ului final.

UNIFIED VOICES OF BANAT

Project for a site specific transtraditional-contemporary music theater

LECTURE-PERFORMANCE 

‘Le peuple ce n’est pas la nation’ 

With their new project UNIFIED VOICES OF BANAT, the music theater collective TAN-IN طن این in cooperation with ART&CO ASSOCIATION BUCHAREST delves into the social life of the Romanian Banat.

The area fascinates as a historically grown multicultural community, which was able to preserve its cultural entities for a long time and in its ‘Banat spirit’ of tolerant coexistence shows how cultural diversity can function in a political community – as a vision for Europe.

Sabina Ulubeanu, Claudia van Hasselt and Amen Feizabadi embark on a personal artistic exploration of the diverse cultures of the Banat. They challenge the fictitious national concept of an isolated ethno-cultural identity, coined in Central Europe in the 19th century, as an anti-community construct and create an artistic perspective on the diversity lived both across borders and within society. 

As a plea for a humanistic understanding of cultural identity, far removed from ethno-identity constructs, UNIFIED VOICES OF BANAT focuses on the transnational self-understanding of the cultures united in the Banat and questions the concept of national border demarcations. 

The lecture-performance in the context of the Meridian Festival, designed as a hybrid format, provides a first insight into our research, into the resulting material and outlines in a short live-digital discourse the political questions that arose during the working process.

In the private space, we focus on the working process itself, combining filmic material with improvisations and composed elements. Special Guest: Prof.  univ. dr. Victor Neumann.

The audience has a unique insight into the collective development process.

Artistic direction & conception – Sabina Ulubeanu // Claudia van Hasselt // Amen Feizabadi

Art&Co Association Bucharest & TAN – IN طن این

Idea – Claudia van Hasselt

Composition – Sabina Ulubeanu // Amen Feizabadi

Traditional singing – Paula Turcas

Vocals/voice – Claudia van Hasselt

Violin – Biliana Voutchkova

Clarinets/traditional flutes – Mihai Pintenaru

Live electronics – Korhan Erel

Film – Wearebasca/Toma Hurduc// Claudia van Hasselt // Amen Feizabadi // Sabina Ulubeanu

Editing – Juergen Hirsch // bigcountry.berlin

sound/ performances Berlin – Jonathan Richter

Streaming – bigcountry.berlin

12.November, 19h online preview / lecture-performance

27.November, 19.30h, premiere Spreehalle Berlin

28.November, 17h, Spreehalle Berlin

February 2022, ARCUB Bucharest

Lecture-performance at

https://www.facebook.com/Asociatia.Art.and.Co

https://www.facebook.com/Tan-In-طن-این-music-theatre-collective-104029295261889

Meridian International Festival 2021: PLANETARIUM

X-radio 14.11.21

Meteorit 8:

Corneliu Cezar (RO) – “AUM” (1965)

Irinel Anghel (RO) – “Where is the Work? (A Successful Piece of Music)” (2021, p.a.a.)

***

[RO]

Corneliu Cezar (RO) – “AUM” (1965)

“În 1965 lua naştere primul studio de muzică electronică din România. Era imperfect. Corneliu Cezar a fost primul acolo, o personalitate fascinantă, complexă, universală. A fost compozitor, poet, pictor, astrolog, un fel de Jean Cocteau român. El a compus prima piesă electronică romănească; s-a numit “Aum”. A fost unul dintre pionierii muzicii de avangardă în România.” (Octavian Nemescu)

Irinel Anghel (RO) “Where is the Work? A Successful Piece of Music

(The Man I love in a Fast-Forward Society)”

(2021, p.a.a.)

Piesa are un titlu complex, dorind parcă să suplinească vidul de conținut căruia îi dă formă.

De ce apare întrebarea „Where is the work?” Și aici sunt mai multe motivații. În primul rând, acesta este titlul unei cercetări pe care am întalnit-o, despre muzica electronică. Quasi-imposibilitatea notării ei într-o partitură şi de fapt, inutilitatea partiturii (pentru că muzica electronică nu are nevoie să fie transmisă unui interpret) pune în dificultate raportul prezentare – reprezentare al muzicii tradiționale. În lipsa partiturii, mai există lucrarea?

O alta motivație a acestei părți a titlului vine şi ca urmare a radiografiei imaginare pe care o realizează asupra „consumului cultural” actual. Muzica se ascultă de pe telefon, tabletă, laptop, informația este consumată „pe repede înainte”, receptorul se găseşte într-o răsfoire continuă (scroll). Conținutul se comprimă, rămâne doar o forfotă informațională care şterge detaliile, anulează propunerile ce depăşesc durata de 5 minute, suprapune stimulii exteriori născând un nou tip de artă (din perspectiva acestor ascultători): scroll-art, muzica eventai pentru oameni fără timp, game art, cultura de Facebook sau de Instagram. So, where is the work? În mijlocul acestor parcurgeri grăbite, apar resturi, zdrențe ale unei referințe recognoscibile – piesa „The Man I love” compusă de George Gershwin, care a devenit un binecunoscut standard de jazz. Dar nu asta m-a facut să aleg această ancoră ci interpretarea piesei în coregrafia gestuală a Pinei Bausch – care este un moment memorabil din istoria artei, pentru sensibilitatea lui şi încărcătura emoțională. Aşadar, această referință de gradul 2 aduce în piesă, unicele urme de umanitate, rătăcite în goana informațională.

A doua parte a titlului – „O piesă de succes” se referă la cea de a doua jumatate a lucrării care este construită din aplauze. Multe aplauze, avalanşe de aplauze, indicând dependența artiştilor de succes, devenită obsesie, care îi indrumă spre căi accesibile, uşoare, spre divertisment de calități diferite, pe diferite paliere.

La final, aplauzele se preschimbă, precum în gravurile transformaționale ale lui Escher, în sunetele unui stol imens de ciori. Ce e după? Deocamdată, un pustiu, în care rămâne doar amintirea copleşirii informaționale, insatisfacția de a nu gusta din niciun „fel” perindat prin față noastră la masa artei.

[ENG]

Corneliu Cezar (RO) – “AUM” (1965)

“In 1965 the first studio of electronic music in Romania was born. It was imperfect. Corneliu Cezar was the first one there, he was a fascinating, complex and universal personality. He was a composer, poet, painter, astrologer, a kind of Romanian Jean Cocteau. He made the first electronic Romanian piece; it was called “Aum”. He was one of the pioneers of the music avant-garde from Romania.” (Octavian Nemescu)

Irinel Anghel (RO) “Where is the Work? A Successful Piece of Music

(The Man I love in a Fast-Forward Society)”

(2021, p.a.a.)

The work has a complex title, as if wanting to compensate for the void of contents it gives shape to.

Why does the question “Where is the work?” appear? For several reasons. First of all, this is the title of research on electronic music that I came across. The quasi-impossibility of writing such music down and, in fact, the score’s uselessness (because electronic music doesn’t need to be transmitted to a performer) questions the presentation – representation relation as it defines traditional music. If there is no score, is there a work still?

Another reason is the consequence of its being an imaginary radiography of the current “cultural consumption”. Music is listened to on the smartphone, tablet, laptop, information is consumed in fast-forward, the receiver is in a constant state of leafing through (scrolling). Contents is compressed, only an informational razzle-dazzle remains that effaces detail, cancels everything above five minutes, renders all exterior stimuli simultaneous and engenders a new type of art (from the perspective of those listeners): scroll-art, a musique-éventail for people who don’t have time, game art, Facebook or Instagram culture. So, where is the work? In the midst of these rushed scrolling remainders appear, rags of an identifiable reference, George Gershwin’s jazz hit and standard The Man I Love. But I didn’t choose such anchor because of this, but because of its interpretation by Pina Bausch’s gestural choreography, a moment memorable, in the history of art, for its feeling and emotional charge. This second-degree reference therefore brings into the work the only traces of humanity, lost in the informational rush.

The second part of the title, A Successful Piece of Music, describes the second half of the work, consisting of applause. Lots of applause, avalanche-applause, indicating the addiction that successful artists have, the obsession which guides them to accessible, light paths, to an entertainment of different qualities, on different layers.

At the end applause changes, as in Escher’s transformational etchings, in the sounds of a huge flock of crows. And after that? For the time being, a wasteland, where only the memory of being informationally overwhelmed remains, the dissatisfaction of not having tasted any of the “dishes” we were treated with at the table of art.

Traduceri / Translations: Maria Bojin

Meridian International Festival 2021: PLANETARIUM

X-radio 13.11.21

Meteorit 7:

Panayiotis Kokoras (GR/US) – “Qualia” (2017)

Marcus Beuter (DE) – “panta rhei – outer space edit” (2021)

[ENG] Panayiotis Kokoras (GR/US) – “Qualia” (2017)

“Qualia” was composed in the CEMI studios – Center for Experimental Music and Intermedia at the University of North Texas during 2017. The composition explores the experience of music from perception to sensation; the physical process during which our sensory organs – those involved with sound, tactility, and vision in particular – respond to musically organized sound stimuli. Through this deep connection, sound, space, and audience are all engaged in a multidimensional experience. The motion and the meaning inherited in the sounds are not disconnected from the sounds and are not the reason for the sounds but are in fact the sound altogether. Energy, movement, and timbre become one; sound source identification, cause guessing, sound energies, gesture decoding, and extra-musical connotations are not independent of the sound but vital internal components of it. Qualia are claimed to be individual instances of subjective, conscious experience. The way it feels to have mental states such as hearing frequencies at the lower threshold of human hearing or a piercing sound, hearing a Bb note from a ship horn, as well as the granularity of a recorded sound. It is an exploration of time and space, internal and universal. In “Qualia”, I do not experience musical memory as a sequence of instances but as a sensory wholeness that lasts the entire duration of the piece. The experience of sound itself is not sequential; it bypasses past or future; time becomes a single omnipresent unity. In this state of consciousness, time dissolves. The vibrating air molecules from the speakers, the reflections in the physical space, and the audience are the sound.

Marcus Beuter (DE) – “panta rhei – outer space edit” (2021)

“panta rhei – outer space edit” is an excerpt of an installation in collaboration with Mario Krohnen who has build 5 objects for this work: Moon, sun, venus, earth and a sound-planet. Marcus Beuter created a composition with a total length of 120 minutes, 24 minutes related to each object. The originally installation had been created in 2006. In “panta rhei – outer space edit” we travel in space between two planets. Leaving Venus behind we are on our way. Anywhere. Without reaching destiny. And no-one minds.