Interviews

INTERVIU: Gabriel Mălăncioiu (ATEM)

Am avut distinsa plăcere de a îl intervieva pe conf. univ. dr. Gabriel Mălăncioiu, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România dar și al organizațiilor internaționale Vox Novus (SUA), La Villa des Compositeurs (Franța/Italia), Temp’ora (Franța), Access Contemporary Music (SUA) etc. În prezent, compozitorul Gabriel Mălăncioiu are o activitate intensă pedagogică în cadrul Universității de Vest din Timișoara unde predă Tehnici moderne de compoziție, orchestrație și analize muzicale. Activitatea sa presupune și participarea în cadrul festivalurilor/concursurilor cu rolul de a pune în valoare compozitorii contemporani ai tinerei generații.


În legătură cu proiectul Votex Sonique, de unde ideea de a aduna compozitori din diferitele părți ale lumii?

 Gabriel Mălăncioiu: Ideea acestui concert s-a născut ca urmare a unui moment aniversar, aniversarea lui George Crumb (n. 1929) – 90 de ani de viață iar Jonathan Harvey (1939-2012) dacă nu s-ar fi stins din viață ar fi avut aniversarea de 80 de ani. Deci acesta a fost „punctul” de plecare și după aceea ceilalți compozitori au fost aleși astfel încât să se integreze unei tematici care vizează cumva transcendența, pentru că aceasta este/a fost o preocupare constantă în creația lui Crumb sau a lui Jonathan Harvey.

Având în spate o activitate intensă compozițională, ce sentimente aveți cănd vă audiați compozițiile propii?

G.M.: Sigur, e o mare plăcere să îți auzi lucrările, mai ales cănd sunt interpretate foarte bine și e o nerăbdare în a vedea dacă lumea pe care ți-o imaginezi se și concretizează fizic, așa cum ți-ai imaginat-o. Asta nu înseamnă că nu se poate ca unii interpreții să aibă idei pe care eu nu le-am avut și care să îmbogățească de fapt lucrarea respectivă.[...] Se poate și întâmpla să nu fie pe măsura așteptărilor tale, dar am avut norocul de-a avea interpreți foarte buni și asemenea momente negative să fie puține, dar asta cred că se întâmplă la orice compozitor. 

Cum vedeți evoluția tinerelor generații de compozitori? 

G.M.: Eu cred că noi avem acum o generație foarte bună. În sintagma aceasta, „tineri compozitori”, nu mai știu unde mă plasez eu la momentul acesta, dar dacă ne referim la generația până la 30 de ani, să zicem, există nume deja importante, consacrate. Compozitori care au luat premii importante, precum Sebastian Androne (Bucureşti) sau Alexandru Murariu (Cluj) și văd că există o generație foarte bună la UNMB din care face parte, de pildă, Sânziana Dobrovicescu.

Interviu realizat de Nicoleta Cîrstea (25 mai 2019)

INTERVIU: Marius Lăcraru (Archaeus) – SIMN 2019

SIMN 2019

Interviu cu violonistul ansamblului Archaeus, Marius Lăcraru

Ansamblul Archaeus a susținut un concert de muzică nouă în cadrul celei de-a XXIX-a ediții a festivalului SIMN. Violonistul Marius Lăcraru ne-a oferit câteva informații despre programul concertului, dar și despre următoarele proiecte ale ansamblului:

Cum ați ales programul concertului din această seară?

Programul concertului a fost alcătuit pornind de la prime audiții, cum este piesa Danei Probst, care a fost o comandă din partea noastră, sau cea a lui Roman Vlad. Am căutat și lucrări pe care le-am mai cântat și a căror valoare și forță expresivă o cunoșteam: piesa lui Adrian Pop, Invenzioni, Memorialis de Liviu Dănceanu, pe care am cântat-o de foarte multe ori și o știam foarte bine. De asemenea, George Balint a avut amabilitatea să rescrie o piesă mai veche, astfel că Regăsirea este și ea, să spunem, o primă audiție. A fost un balans între lucrări cunoscute, a căror forță o cunoșteam și prime audiții, despre care am bănuit numai că ar putea fi foarte interesante.  

Cum vi se pare atitudinea publicului românesc vis-à-vis de astfel de concerte de muzică nouă?

În general, n-aș putea spune că există o dragoste la prima vedere sau o pasiune deosebită, care să strângă foarte mulți oameni la aceste manifestări, dar există nuclee de oameni foarte interesați de fenomenul muzical în general și sunt, de asemenea, persoane care au o anumită curiozitate. Există, deci, un public, mai ales atunci când vine vorba de un eveniment mai proeminent, mai mediatizat, așa cum este acest festival. Se strânge un public și există o atitudine încurajatoare, e singurul lucru care ne motivează pe noi, ca interpreți, în ideea de a continua aceste manifestări. De multe ori, în ansamblul Archaeus revenim la formula inițială, aceea de Atelier de Muzică Contemporană, un atelier în care se încearcă lucrări care pot fi sau nu definitivate, o interpretare care poate fi finisată sau nu, avem și concerte cu un public mai rarefiat. Dar iată că există și acest tip de concerte cu un public mai numeros și cu un interes deosebit, cum a fost cel din seara aceasta, care cred că a fost un concert reușit.

Care credeți că e situația muzicii contemporane în România, în comparație cu alte țări?

N-aș putea spune că sunt fenomene care au neapărat legi de generare deosebite. Muzica nouă este, desigur, o chestiune de pionierat, o formulă elitară, în sensul unor oameni care investesc în muzica actuală mai mult timp, oameni care doresc și ajung să cunoască mai mult despre muzica scrisă astăzi, nu numai despre marele corp al muzicii secolelor trecute. Deci, din punct de vedere al publicului, este un fenomen normal. Din punct de vedere al susținerii materiale, aici compozitorii știu mai bine. Există entități culturale în străinătate, care primesc și onorează comenzi, ceea ce la noi este mai rar. Se încearcă prin diverse achiziții și mecanisme ale Uniunii Compozitorilor să se susțină creația nouă, dar probabil că e mai ușor să faci evenimente în țări cu institute culturale care beneficiază de fonduri mai substanțiale. 

Care sunt pașii însușirii unei partituri contemporane și cum o alegeți? Diferă față de modul de învățare a unei partituri din repertoriul clasic?

După părerea mea, nu există nicio deosebire. O lucrare muzicală, de orice fel, pune aceleași probleme interpretului. La o partitură contemporană, de multe ori, există un efort în plus, generat de o notație mai originală. Există, de asemenea, un efort necesar pentru a intui direcția în care merge acea muzică, cum se alcătuiește corpul ei, deoarece dacă pentru muzicile altor epoci avem deja un set de șabloane care ne ajută să le percepem cu ușurință, aici există dorința de originalitate, care merge uneori chiar și până la natura și forma sunetului; fonetica muzicii contemporane este, de multe ori, foarte deosebită față de cea a muzicilor de dinainte de 1900. Totuși, în ciuda acestor eforturi în plus, o partitură contemporană trebuie tratată ca oricare alta din repertoriul universal, pentru a ajunge să o stăpânești.

Ce părere aveți despre festivalul SIMN? Ce impact are el asupra vieții muzicale contemporane românești?

Cred că este un festival foarte important, o vitrină în care sunt expuse foarte multe idei, direcții, personalități. Cred că, în momentul de față, este indispensabil pentru echilibrul muzicii românești contemporane.

În final, ce ne puteți spune despre următoarele proiecte ale ansamblului Archaeus?

Vom merge pe linia mai veche, pe care am mers și până acum, aceea de a încuraja tineri creatori, de a organiza concerte cu lucrări scrise special pentru Archaeus, iar ca noutate, din stagiunea viitoare avem programate patru concerte la Filarmonica „George Enescu”, într-o micro stagiune de muzică camerală contemporană.

Interviu realizat de Lavinia Frâncu

INTERVIU: Adrian Iorgulescu despre SIMN 2019

Președintele UCMR, Adrian Iorgulescu, despre SIMN 2019

Interviu realizat pentru Radio România Muzical și difuzat în data de 18 mai 2019

Începând de duminică, 19 mai, se derulează o nouă ediție a festivalului Săptămâna Internațională a Muzicii Noi. Programul de anul acesta își propune să aducă în lumină muzica franceză contemporană, alături de creația tinerilor interpreți și compozitori români. Seria de evenimente este organizată de Ministerul Culturii și Identității Naționale, Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România, Societatea Română de Radio și Universitatea Națională de Muzică din București, cărora li se alătură  Institutul Francez și Ministerul Afacerilor Externe. Am discutat despre programul SIMN 2019 cu președintele UCMR, compozitorul Adrian Iorgulescu 

Ediția de anul acesta a festivalului SIMN este dedicată și se desfășoară în strânsă legătură cu sezonul România-Franța. Cât de importantă este perpetuarea schimburilor culturale de acest tip?

Este în tradiția festivalului să intersectăm muzica noastră contemporană cu a altor compozitori europeni, nord-americani, asiatici și nu numai. Invitația pe care am făcut-o și care este onorată ne prilejuiește acest contact direct cu compozitorii; în plus, sunt invitați și muzicologi – există și o sesiune de comunicări referitoare la muzica românească și muzica franceză și, mai ales, la intersecțiile stilistice, tehnice, între compozitorii noștri și compozitorii francezi. Am avut o colaborare bună cu Ministerul Afacerilor Externe și de asemenea, cu Institutul Cultural Francez. Aceste schimburi se fac în prelungirea centenarului pe care l-am sărbătorit în decembrie, anul trecut, cunoscându-se relațiile istorice și culturale speciale dintre România și Franța.

Care ar fi câteva evenimente pe care le recomandați publicului SIMN?

Concertul de deschidere care se ține la Ateneul Român, cu lucrări românești. E vorba de orchestra Concerto a Universității de Muzică din București, dirijată de Bogdan Vodă. Sunt foarte multe concerte de muzică de cameră. Între altele aș menționa formația Archaeus, formația Contraste și alte formații cunoscute, cum ar fi devotioModerna, dar și grupuri care vin pentru prima dată la București, cum este ansamblul Atem. De asemenea aș menționa și cvartetul Gaudeamus din Brașov.

La Sala Radio, un moment foarte așteptat din programul acestei ediții este corul de smartphone-uri adus în SIMN de Bernard Cavanna.

Este o mână întinsă către tehnologie, pentru că ceea ce face Cavanna acolo este să ia diferite sunete produse pe telefoane, pe smartphone-uri sau pe alte asemenea device-uri, pe care le utilizează și le orchestrează. Este, dacă putem spune așa, un insert tehnologic în lumea muzicii contemporane. Rezultatele, de obicei, sunt destul de neașteptate, chiar și pentru autor. Am să închei această enumerare cu concertul filarmonicii, unde sunt prezentate, printre altele, mai multe lucrări românești, dintre care aș sublinia Simfonia a III-a de Tiberiu Olah.

În 24 mai, la Sala Radio, vom putea asculta, în primă audiție, cantata pe care o semnați, Răscruce de timp. Cum ați descrie în câteva cuvinte această lucrare?

Lucrarea este dedicată Centenarului Unirii; de aici vine și denumirea de Răscruce de timp. Lucrarea este scrisă pentru cor mixt și orchestră, pe versuri proprii și, prin aceasta, încerc să creez o perspectivă asupra evenimentului de atunci, evident, dintr-o viziune componistică modernă. Și eu sunt curios care va fi rezultatul. Sper să am o colaborare la nivelul așteptărilor mele cu Orchestra Națională Radio și Corul Academic Radio.

Interviu realizat de Ana Diaconu