CRONICĂ: Grădina Ritualurilor

Ana-Luiza Han: Concertul de deschidere al Festivalului Meridian – Grădina Ritualurilor/Garden of Rituals

 

Foto: Sorin Antonescu

Festivalul Meridian din acest an s-a deschis în data de 3 noiembrie cu concertul ansamblului de percuție Game al UNMB. Sugestiv imaginat sub egida universului „Grădinilor Sonore”, întregul festival urma să ne deslușească un itinerariu inițiatic ce a debutat astfel în „Grădina Ritualurilor”, intermediată de sonoritatea, culoarea, varietatea, dar și potențialul ritualic al instrumentelor de percuție. Am fost martorii unui program divers în care au strălucit în egală măsură șase momente artistice. Muzicienii, de un înalt nivel interpretativ, au purtat publicul printr-un carusel de emoții, oscilând între liniște și suspans, energie și rațiune, exaltare și serenitate.

Concertul a debutat cu FinAlpha de Octavian Nemescu, o lucrare ce semnifică ideal începutul și sfârșitul, forma sa de ramă încadrând armonios debutul și încheierea serii. Imaginată pentru trombon (Florin Pane), percuție (Alexandru Matei) și mediu electonic, lucrarea dezvoltă o simbolistică aparte. Ea rememorează evenimentele revoluționare din spațiul est-european, în special căderea comunismului, marcând sfârșitul de secol și mileniu, sub semnul „Morții și Renașterii în Lumină și Adevăr”. Pe principiul „sfârșitul este conținut în început”, prima parte a lucrării, intitulată „Final”, este descrisă drept o „punte descendentă de sfârșituri”. Banda electronică peste care s-au suprapus cu vitalitate instrumentul solist (trombonul cu două pavilioane) și sonoritățile percuției (simantra, 3 bongos, 2 tom-tom, tobă mare, gong piccolo, gong moyen, gong grave, tamtam), au generat o atmosferă vibrantă, puternică, atrăgătoare ctre spiritul grădinii ce avea să adăpostească ritualul. Puntea descendentă de sfârșituri cuprindea elemente diverse, salturile susținute ale trombonului pe dedesubtul unei țesături oscilante generate de bandă, cu intervenții distincte ale instrumentelor de percuție dând impresia unei imagini înnorate, ca în așteptarea furtunii.

Momente de liniște covârșitoare, alternanțe de pulsații ritmice obsesive, ajung a se suprapune generând progresiv o acumulare intensă în lucrarea lui Joji Yuasa, Interpretation no. 2 (1983). Cei doi soliști, Alexandru Matei și Sorin Rotaru, au transpus ascultătorii într-un cadru imaginar maiestuos, cu sonorități deosebite, construite în dialog. În trei secțiuni, dintre care prima și ultima sunt dominate de pulsații ritmice diverse, deseori în contratimp, zona mediană intervine cu sunete lungi și surprize timbrale. Imaginea muzicală astfel construită părea extrasă dintr-o lume fantastică. Dincolo de bogăția culorilor, în lucrarea lui Yuasa sunt spectaculoase suprapunerile polimetrice și poliritmice pe două, trei sau chiar patru paliere.

Ritualul grădinii a adus mai apoi o atmosferă dansantă odată cu apariția lucrării Dans pentru trio de percuționiști a compozitoarei Diana Vodă, în interpretarea studenților Horia Stanciu, Vlad Polgar și Alexandru Stroe, conduși de Alexandru Matei. Lucrarea, susținută și structurată timbral de un număr consistent de instrumente (timpani, gonguri, toba mare, toba mica, tam-tam, wood-block, maracas, sognali, cowbells, bongos, cinel, toacă, vibrafon, marimba,  trianglu etc.), a îmbinat elemente de virtuozitate cu pasaje cantabile, expresive. În forma unui rondo, cu episoade tematice repetate și momente diverse din punct de vedere al combinațiilor timbrale, piesa prezintă un tablou coregrafic imaginar. Din pricina dificultății scriituri, în secțiunile cu o pregnanță ritmică accentuată, în interpretare s-a întrezărit nevoia unei coordonări mai clare a accentelor ritmice cu cele metrice.

Antifonie de Adrian Iorgulescu pentru percuție solo, interpret Alexandru Matei, se distinge drept o serie de dialoguri între cele două oglindiri ale eului uman, ca tentativă de cunoaștere și repliere a acestuia la propria existență și ca experiență extrasenzorială. Încă din incipit, esența acestor personalități marcante este conturată prin atribuirea sonorității a două instrumente diferite, însă tot odată asemănătoare. Prin scriitură și timbru, compozitorul reflectă două lumi complementare: marimbafonul intervine preponderent în nuanțe mari, fiind suprapus ca un comentariu extrovert asupra vibrafonului ce prezintă un discurs în nuanțe reduse, eteric, gri, interiorizat. Cuvintele rostite de interpret – „da”, „nu” – sunt folosite ca elemente ale dedublării sinelui. Această „convorbire” sonoră se liniștește în secțiunea „Cantabile”, unde melodia capată caracter ingenuu. Momentul de acceptare a conflictului eului este prezentat de intervenția vocii feminine, prin întrebările muzicale configurate pe cuvintele „eu”, „tu”, semnificând dizolvarea în două prezențe distincte. Cele două voci folosite în piesă, vocea bărbătească (da, nu) și vocea feminină (eu, tu), pot simboliza de asemenea dualitatea yin și yang reunită, sau o trimitere către nașterea celor două genuri din mitul androginului.

Dedicată ansamblului Game, lucrarea Noesis a compozitoarei Doina Rotaru, pentru cvartet de percuționiști, este structurată pe ideea unei simbioze dintre rațiune, intuiție și sensibilitate. Interpreții Vlad Polgar, Horia Stanciu, Liria Țigăeru și Alexandru Stroe, conduși de Alexandru Matei, s-au transpus în acest ideal artistic, reușind să dezvolte cu măiestrie momentele muzicale complexe ale acestei lucrări. În procesul de evoluție continuă, structurat pe trei secțiuni ce corespund celor trei categorii de instrumente muzicale de percuție (lemne membrane și metale), compozitoarea a cultivat în totalitate valențele expresive generate de aceste surse sonore.

Cum anunțam din deschidere, finalul concertului a fost destinat celei de-a doua părți a lucrării FinAlpha de Octavian Nemescu. „Alpha”, o „punte ascendentă de începuturi”, aduce speranța că în fiecare sfârșit există un început.

Concertul ansamblului Game – condus și organizat cu energie și imaginație de Prof. Univ. Dr. Alexandru Matei – a purtat și de această dată publicul pe traiectorii muzicale diverse. Tinerii interpreți, alături de maestrul lor, au reușit să ridice și de această dată nivelul prezenței scenice într-o reprezentație remarcabilă. Acest prim concert al Festivalului Meridian a deschis galeria „Grădinilor sonore”, lumi imaginare cu o varietate de culori timbrale, trasee muzicale pline de emoție, ce au dus gândul la zugrăvirea unei imagistici cuceritoare pe tot parcursul festivalului.

Comments are closed.