CRONICĂ: Isonul – tăcerea sacră a eternității

Timişoara

Adela Cocoş: Isonul – tăcerea sacră a eternității

[Fotografii: Darius Sala]

Luni seara – 15 aprilie 2019, în sala Orpheum a Facultății de Muzică și Teatru din cadrul Universității de Vest din Timișoara, studenții masteranzi din cadrul secției de muzică, alături de opt colegi din cadrul Facultății de Arte și Design (grafică și video), au prezentat publicului o seară dedicată muzicii contemporane.

Un lucru inedit pentru acest concert ce a stat sub titulatura „ISONUL – tăcerea sacră a eternității” a fost asocierea muzicii, atât instrumentale cât și vocale, cu arta grafică, alături de o proiecție multimedia care a completat tabloul vizual-auditiv. Lumina din sală a fost una difuză tocmai pentru a veni în sprijinul atmosferei care se dorea mai intimă, mai călduroasă și relaxantă.

Atmosfera muzicală creată încă de la prima piesă a fost construită cu atenție de către fiecare din muzicienii care au prezentat lucrări, atât individual cât și în duet sau cvartet. Printre compozitorii prezentați amintim pe Olivier Messiaen, Giacinto Scelsi, Jonathan Harvey, Luciano Berio, John Tavener cu piese compuse între anii 1935 și 1983. Aplauzele au lipsit între piese tocmai pentru ca atmosfera să nu fie ruptă – întreruptă, pentru a se păstra unitatea spectacolului, ca o viață care vine de undeva din Înaltul îndepărtat, apare în Prezentul fizic, iar apoi se desprinde treptat până la reintegrarea în imensul, Nemărginitul TOT.  Lipsa aplauzelor a dus la crearea tensiunii și la “gustarea” cât mai fină a sunetelor și a culorilor sonore prezentate.

Efectul nașterii sunetului din prima piesă – Olivier Messiaen – Vocalise- étude – în care soprana Roana Mihuț, acompaniată la pian de Zsuzsánna Bakos, parcă s-a jucat cu această formare a sunetului și a pătrunderii lui în zona noastră auditivă a deschis drumul trompetei, Paul Grosar interpretând cea de-a doua piesă a recitalului – Giacinto Scelsi – 4 pieces, care a adus mai apoi, în planul sonor, contraste dinamice ce ne-au scos din zona noastră de comfort. Atmosfera s-a restabilit în calm printr-un duet de voce și pian – Jonathan Harvey – Lullaby for the unsleeping, interpretat de Alexandra Radu și Zsuzsánna Bakos, duet ce ne-a reamintit de tihna unui cântec de leagăn.

Partea contrastantă a reapărut imediat, prin piesa interpretată de pianista Zsuzsánna Bakos, lucrare  puternic individualizată de acordurile disonante produse de pian, prin densitățile sonore care au dus la un efect puternic la nivel emoțional – Giacinto Scelsi – Action music – partea I. Durerea, puterea, măreția, dar și nesiguranța – ca stări sufletești – și-au găsit expresia sonoră  în clusterele pianului.

Lucrarea Harawi de Olivier Messiaen – partea a X-a – pentru voce și pian interpretată de Estera Madina și Victor Andrei Părău ne-a adus, din nou, cu picioarele pe pământ, calmând treptat atmosfera, pentru ca lucrarea Duetti de Luciano Berio pentru două viori, interpretată de Cătălina Căpătînă și Francesca Moldovan, să ne ducă treptat spre planul ISONULUI mult așteptat – ca atmosferă profundă -  printr-un caracter ritmic pregnant; notele repetate au condus conștiința ascultătorului înspre atmosfera liniștită și calmă, meditativă din piesa următoare: cvartetul vocal The Lamb de John Tavener. Acest cvartet vocal a fost interpretat de Anca Crăciunescu, Sabina Ștefănescu, Bogdan Aungurence și Ștefan Nechiti, dirijor fiind Eugenia Gyuriș.

Atmosfera a fost reîmbogățită cu ajutorul flautului și clarinetului, prin piesa Ko-Lho a lui Giacinto Scelsi, interpretată de Georgiana Groza și Octavian Plop, instrumente care au adus din nou în planul sonor disonanțe și contraste dinamice, ce ne-au readus aminte de zbaterile și tensiunea pieselor precedente, ca o pregătire pentru întoarcerea la Liniștea totală.

Finalul, prin prezentarea piesei Harawi a lui Olivier Messiaen – partea I- de către Csilla Toth și Victor Andrei Părău, a fost unul bine pregătit și parcă așteptat interior, ca o revenire la relaxare.

Panoul auditiv a fost foarte bine și ingenios completat de actul grafic de pe „coala de hârtie” (o pânză mare, albă), pe care studenții de la arte au îmbogățit-o prin diferite mișcări grafice, în ritm sonor, realizate în funcție de intensitatea, tensiunea, calmul, magnetismul, ritmul și culoarea ce reieșeau pe parcursul desfășurării muzicale, în timp real. Proiecția multimedia, un alt element cu o inedită senzație de curgere, a completat tabloul actului artistic. Bucuria sunetelor a fost una deplină datorită acestei curgeri și formări-transformări treptate a întregului act artistic produs și redat în fața ochilor noștri. Unitatea concertului a fost dată de împletirea armonioasă dintre calm-liniște și contrastele dinamice și sonore de pe parcursul lui.

Din partea Facultății de Arte şi Design au fost implicați în proiect studenții: Lisa Manolache, Teodora Marişescu, Aneta Gašpar, Vivien Fritz, Sânziana Gheorghe, Silviu Preda, Dana Dohotaru, Petru Jumanca.

Prin acest spectacol, captivant și creativ, studenții au primit un impuls din partea profesorilor coordonatori: conf. univ. dr. Gabriel Mălăncioiu – Facultatea de Muzică și Teatru, lect. univ. dr. Gabriel Almași – Facultatea de Muzică și Teatru și lect. univ. dr. Gabriel Kelemen – Facultatea de Arte și Design. Afișul și programul de sală au fost realizate de studenta Sânziana Gheorghe.

În cadrul acestui spectacol inedit s-a încercat crearea unor punți de legătură între diversele domenii ale artei, pentru a evita enclavizarea întâlnită des în spațiul cultural timișorean. Organizatorii și-au manifestat speranța ca aducerea laolaltă a expresiilor artistice din domenii diferite va crea un teren fertil pentru dezvoltarea unor viitoare proiecte sincretice, în care creativitatea tinerilor artiști să fie pusă în prim-plan.

Comments are closed.