CRONICĂ: Pianiști și percuționiști la UNMB

SIMN 2019

Petre Fugaciu: Pianiști și percuționiști la UNMB

Joi, 23 mai, în cadrul seriei Nirvana a Săptămânii Internaționale a Muzicii Noi, la Sala “George Enescu” a Universității Naționale de Muzică din București a avut loc un recital unic, atât în privința programului abordat, cât și în privința interpreților.

S-a început cu Muzică pentru două piane și percuție de Irina Odăgescu-Țuțuianu. În caietul-program al festivalului, criticul muzical Dumitru Avakian nota o posibilă paralelă între această lucrare și Sonata pentru două piane și percuție de Béla Bartók; totuși, dincolo de structura formației, comparația nu poate continua. Căci, trecând peste faptul că sonata compozitorului maghiar a avut premiera acum mai bine de opt decenii, atât ideile principale, cât și caracteristicile estetice și structurale ale celor două lucrări sunt destul de diferite pentru a motiva restrângerea unei posibile paralele între ele. Pe de altă parte, este evident că lucrarea compozitoarei românce poate fi considerată drept un răspuns la celebra lucrare a lui Bartók; această atitudine rămâne însă mai degrabă una pur referențială, ceea ce de fapt reprezintă o atitudine comună de-a lungul ultimului secol. De aceea, Muzică pentru două piane și percuție ar trebui definită drept o entitate de sine stătătoare, tocmai pentru a-i evidenția aspectele unice. Astfel, ea a atras prin construcții timbrale surprinzătoare, o structură bine definită și teme recognoscibile.

Partea secundă a concertului a fost dedicată unei lucrări în primă audiție românească: Makrokosmos III – Music for a Summer Evening de George Crumb. Este vorba despre o suită de cinci piese – Sunete nocturne (Trezirea), Wanderer-Fantasy, Advent, Mit și Muzica Nopții Înstelate –, fiecare cu atmosfera și caracteristicile proprii, însă toate reunite de aspectul esențial al timbralității. De fapt, suita pare construită ca o călătorie inițiatică sau ca un ritual de trecere; însăși structura părților componente constituie un argument pentru această idee, căci se poate observa o trecere de la concret (Sunete nocturne) la abstract (Wanderer-Fantasy), apoi la arhetipal (Advent, Mit), călătoria fiind încheiată în ultima parte, meditativă și detașată. Evident, acesta e doar un fel de a percepe lucrarea, ce mizează în primul rând pe semnificația parcursului de ansamblu. În orice caz, deși cântată într-o zi de primăvară, această muzică dedicată unei seri de vară a fost primită de către public cu multă căldură.

Iar din acest punct de vedere, un alt aspect al recitalului, care firește că nu poate fi omis, s-a dovedit unicitatea abordării interpretative: pe scena sălii “George Enescu” au urcat patru muzicieni de calitate, cu toții cadre didactice ale Universității Naționale de Muzică din București. Statutul de profesori al interpreților nu reprezintă neapărat un aspect esențial, însă nici nu trebuie omis faptul că asemenea momente – în care profesorii intră în lumina reflectoarelor – sunt rare, cu atât mai mult ele cuvenindu-se menționate. Astfel, pianistele Verona Maier și Lena Vieru-Conta, precum și percuționiștii Alexandru Matei și Sorin Rotaru, și-au dovedit profesionalismul și abilitățile muzicale, oferind un bun exemplu pentru tinerii studenți ai instituției. Reiese de aici cu evidență unul dintre motivele pentru care acest concert a fost apreciat de public; el poate fi încadrat în categoria acelor evenimente ce sunt nu doar necesare, dar și indicate pentru o bună evoluție a vieții muzicale în general.

Așteptăm, așadar, mai multe concerte asemănătoare, ce reușesc să aducă atât în atenția publicului muzică nouă și contemporană, cât și cadre didactice în rolul de interpreți.

Comments are closed.