CRONICA: SIMN la Sala Radio – Concerte și Poeme

SIMN 2019

Petre Fugaciu: Săptămâna Internațională a Muzicii Noi la Sala Radio – Concerte și Poeme

Pe scena Sălii Radio, în data de 24 mai a avut loc unul din importantele concerte simfonice ale ediției Săptămânii Internaționale a Muzicii Noi din acest an. Importanța momentului poate fi argumentată din mai multe puncte de vedere.

Primul dintre acestea este prezența muzicii contemporane pe una din marile scene ale muzicii românești. Absența muzicii contemporane din viața culturală românească este un dat al actualității românești, astfel că un eveniment ce leagă muzica nouă de una din principalele instituții culturale românești este binevenit.

Argumentul secund este calitatea propriu-zisă a lucrărilor prezentate: observând stagiunile muzicale bucureștene, putem vedea că puține concerte au un program alcătuit în totalitate din lucrări de calitate; faptul că un concert de muzică contemporană a putut atinge acest ideal subliniază un aspect central al vieții muzicale românești: muzica de înaltă calitate continuă să fie scrisă și astăzi.

ONR – foto: Virgil Oprina

Seara a început cu Concertul pentru trombon și orchestră de Maia Ciobanu, în primă audiție absolută; solistul lucrării a fost englezul Barrie Webb, un muzician deosebit, cu o carieră impresionantă. Cu ocazia acestei prime lucrări trebuie admis un fapt evident: niciunul din cele patru opusuri prezentate de-a lungul serii nu se asemăna cu celelalte, fiecare a fost gândit în felul propriu autorului și fiecare lucrare avea alt scop – neînsemnând că au existat diferențe în calitatea propriu-zisă a lucrărilor, evident. Concertul dedicat de Maia Ciobanu trombonului poate fi perceput atât drept o piesă de virtuozitate în repertoriul instrumentului, cât și drept un periplu prin diverse categorii estetice, piperat cu teme recognoscibile.

Concertul pentru violoncel și orchestră semnat de Călin Ioachimescu a fost prezentat de Mircea Marian în postura de solist al Orchestrei Naționale Radio. Versiunea din data de 24 mai a lucrării a subliniat aspectele esențiale ale lucrării, între care se numără o largă paletă de efecte sonore, momente cantabile, dramatismul necesar unei lucrări concertante dedicate violoncelului și, poate nu în ultimul rând, o structură clară. Concertul pune probleme interpretative și probleme tehnice atât pentru solist, cât și pentru ansamblu; una din aceste dificultăți este faptul că solistul trebuie să cânte pe două instrumente – primul este acordat pe primele armonice naturale ale lui la, iar cel de-al doilea este acordat normal; o altă problemă pe care o pune lucrarea este diversitatea de stări semantice pe care muzicienii trebuie să le exprime. Una din soluțiile pentru astfel de probleme este un dirijor cu viziune și cu pregătirea necesară – de care piesa a beneficiat prin prezența lui Gheorghe Costin la pupitrul dirijoral.

După pauză a urmat o lucrare ambițioasă și bine realizată, în cadrul căreia compozitorul și-a propus multe provocări, întrecându-le: Trei poeme de Christian Alexandru Petrescu. Scrise pe versuri de Lucian Blaga (Lângă cetate, Izvorul și Trezire), ciclul de lucrări are forța expresivă a unei opere, reușind să condenseze și să transpună atmosfera și stilistica poeziilor în sonoritățile necesare. În cadrul acestor lucrări, publicul are de-a face cu o dublă ambiguitate: cea muzicală și cea poetică; îmbinarea simbolisticii din poeziile lui Blaga cu discursul semantic de care dispune compozitorul reușește să cucerească și să capteze publicul. Desigur, faptul că lucrările au fost prezentate în primă audiție absolută, iar solist a fost însuși compozitorul poate să fi contribuit la sporirea atenției publicului, însă ceea ce a reținut-o este o scriitură de bună calitate.

Ultima lucrare din programul serii a fost Răscruce de timp – cantată pentru cor și orchestră de Adrian Iorgulescu. Fiind prezentată în primă audiție absolută, lucrarea a fost dedicată Centenarului Marii Uniri. Unitatea viziunii este limpede aici – lucrarea are la bază două poeme ale compozitorului, astfel că tematica abordată, dramatismul inerent opusului muzical și tehnicile specifice prin care aceste caracteristici iau ființă au avantajul de a fi fost gândite drept o singură entitate artistică. În plan poetic Răscruce de timp funcționează drept o reinterpretare modernă a tradițiilor socio-culturale, aducându-le în contextul actual prin asocierea cu limbajul muzical.

Corul Academic Radio

Aceste încercări de interpretare a semanticii lucrărilor ar putea fi, evident, greșite. Definirea termenilor folosiți pentru a vorbi despre contextul cultural în care au fost prezentate cele patru opusuri ar putea fi o discuție separată. Această cronică nu poate acoperi vastitatea de informații ce este prezentată în decursul unei singure lucrări contemporane. Iar orice încercare de a trage o concluzie despre muzica contemporană trebuie să fie susținută cu eforturi pe care o singură cronică, un singur concert sau o singură ediție de festival nu le poate înlocui. Astfel, am putea conchide că am asistat la un concert eminamente contemporan: greu de definit, nuanțat, meditativ și, în final, un fenomen ce se vrea trăit.