Cronică: Sonorități românești la Casa Artelor „Dinu Lipatti”

Maria-Elisa Ghizelea: Sonorități românești la Casa Artelor „Dinu Lipatti”

Conferința „Fermentul lăutăresc în muzica românească”

Foto: Andra Aron

În penultima zi a celei de-a XIV-a ediții a Festivalului Internațional Meridian, Casa Artelor „Dinu Lipatti” a găzduit în Salonul de Muzică un eveniment deosebit, organizat în trei părți. Seara de 10 noiembrie a fost deschisă de conferința domnului prof. univ. dr. DHC Dan Dediu, cu tema „Fermentul lăutăresc în muzica românească”. Pe un ton concis și elocvent, vorbitorul ne-a introdus în istoria muzicii lăutărești și a influențelor pe care aceasta le-a avut în creația compozitorilor români și nu numai. După o scurtă relatare despre parcursul lăutarilor începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea, ne-a schițat ceea ce a reprezentat muzica lăutărească din secolul XX și specificul ei. A adus în atenția publicului nume sonore, printre care Lică Ștefănescu, Cristache Ciolac, Grigoraș Dinicu sau Georges Boulanger, precum și lucrări celebre – Hora Stacatto sau Tango avant de mourir. Ideea pe care s-a centrat întregul discurs a fost că muzica lăutărească trebuie văzută ca o componentă a muzicii românești și ca o sursă de inspirație semnificativă pentru muzica cultă. Astfel, ne-au fost prezentate și explicate procedee prin care a fost preluat acest specific lăutăresc, de la scări sonore, la ritmuri și armonii care imită instrumentele tarafului, sau ornamentică specifică. Toate au fost însoțite de audiții, printre care: suita simfonică Șătrarii a lui Dinu Lipatti, Sonata a 3-a pentru pian și vioară de George Enescu sau Priveliști moldovenești de Mihail Jora, dar și de exemplificări clare și punctuale la pian. Am înțeles sensul termenului de „ferment”, utilizat ca o „idee care fecundează altă idee, pornind de la substanța care declanșează un proces de transformare”, așa cum ne explică Dan Dediu. Iar în acest context au fost menționate alte muzici care s-au remarcat prin fermenți proprii – fermentul muzicii spaniole în muzica franceză sau cel turcesc asupra muzicii lui Mozart. Conchid prin a spune că întreaga conferință a fost un izvor de informații valoroase care, alăturate materialului sonor, au fost receptate cu succes și entuziasm de către interlocutori.

Recital de pian

Foto: Andra Aron

Pianista Mădălina-Claudia Dănilă a prezentat un program de muzică românească, din cele șase lucrări interpretate patru fiind prime audiții. Pentru început, a introdus publicul în sonoritățile meditative ale Nocturnei în fa diez minor de Dinu Lipatti. Lucrare mai rar auzită, aceasta a căpătat în interpretarea pianistei o profunzime dramatică, printr-un splendid crescendo și un rafinament al nuanțelor.

A urmat Fantasia quasi una Sonata „…cette fois-ci à Paris”, piesă aparținând cunoscutului compozitor din Republica Moldova, Ghenadie Ciobanu. Aici s-a putut remarca agilitatea pianistică aflată în concordanță cu o atenție sporită acordată pauzelor, ca elemente esențiale ale discursului sonor.

O primă audiție absolută, în această seară, a fost cea a Sonatei a V-a pentru pian solo semnată de compozitorul ieșean Paul Rogojină. Solista a stăpânit cu lejeritate dificultățile partiturii, executând cu precizie trilurile strălucitoare și efervescente, pasajele de agilitate, evidențiind atent planurile sonore și contrastele dintre registrele extreme ale pianului.

A urmat Sonata a III-a de Alexandru Hrisanide, compozitor român stabilit în Olanda. Redată în primă audiție românească, aceasta este construită pe mari contraste și numeroase diferențe de agogică. Solista s-a remarcat și de această dată prin tehnica sa, reușind să interpreteze memorabil acest opus, precum și ultimele două lucrări ale recitalului, ambele în primă audiție absolută.

Sonata compusă de Mihail Vîrtosu (Sonata, Interludiu și Tocatta) s-a dovedit o adevărată provocare ritmică, ce a necesitat o forță intensă în interpretare și reflexe extrem de precise.

Ultima piesă, Croquis pentru pian, compusă de Dan Bălan, s-a evidențat prin antiteza rafinată dintre tensiune și agilitate, pe de o parte, calm, mister și meditație, pe de altă parte. Așa cum sugerează și titlul, am putut audia o interpretare pianistică a unei „schițe”, putând fi asociată chiar cu actul creator plin de tumult, dar și de inspirație. Recitalul s-a încheiat cu aplauze generoase, iar prezența în sală a lui Paul Rogojină, Mihail Vîrtosu și Dan Bălan a fost prilej de emoție și bucurie pentru artiști, dar și pentru spectatori.

Recital Trio Mozaic

A treia parte a serii a adus în atenția auditoriului binecunoscutul Trio Mozaic, ansamblu cu peste 24 de ani de activitate, format din Oana Spânu-Vișenescu (vioară), Diana Spânu-Dănilă (pian) și Emil Vișenescu (clarinet). Conexiunea grupului a reușit să capteze publicul și să transmită energia și sensibilitatea care definesc acest ansamblu. Programul a fost deschis de lucrarea Fancy a quattro, pentru clarinet, pian, vioară și violoncel aparținând compozitoarei Laura Ana Mânzat. Aici am avut ocazia să îl ascultăm ca invitat, pe tânărul Valentin Simion, elev al Colegiului Național de Muzică „George Enescu”. Acesta studiază violoncelul la clasa profesoarei Ella Bokor, remarcându-se prin numeroase premii și participări la concursuri și festivaluri din țară și de peste hotare. Momentul celor patru a fost omogen, ei construind o superbă alternare a momentelor ludice cu cele romantice, feerice.

Al doilea moment l-a avut ca protagonist pe Emil Vișenescu care a interpretat piesa Uncertainty pentru clarinet bas solo a lui Vladimir Scolnic. Prezent în sală, compozitorul ne-a introdus prin câteva fraze în lumea specială și inedită a acestei lucrări. Ideea acestei compoziții a fost reliefarea principiul incertitudinii la nivelului lumii subatomice și a inegalităților existente din punct de vedere matematic. Pot spune că piesa a stat sub semnul inovativului, impresionând prin tehnicile diverse și vaste care au evidențiat un raționament științific într-o interpretare filozofică. Mimica și gestica extrem de expresive ale solistului au contribuit decisiv la deslușirea punctelor cheie ale mesajului piesei. O lucrare care se poate încadra în genul teatrului instrumental, cu influențe din live electronic music, a surprins cu momentul recitat al clarinetistului: „Incertitudinea? Principiul incertitudinii în fizica cuantică se referă la o varietate de inegalități matematice…”. Cu talent actoricesc și carismă, solistul a dialogat cu sunetele clarinetului-bas transmise în direct, oferind impresia a două lumi ce se află în universuri diferite și sunt legate doar de un principiu comun, cel al incertitudinii.

În continuare, cei trei membri s-au reunit pentru a oferi publicului lucrarea compozitoarei Elena Apostol – Trio pentru vioară, clarinet și pian, conturând dialoguri între cele trei instrumente, care au abordat pe rând virtuozitatea sau tehnica fluidă.

Sonata pentru clarinet și pian de Carmen Petra Basacopol, intitulată Cântecul clopotelor - prezentată în primă audiție absolută – a conturat o poveste despre teluric și celest, despre agitație și pace. În prima parte am descoperit vivacitatea și energia cântecului, în timp ce a doua parte ne-a transpus într-o stare de melancolie și tristețe, asemeni unui ritual funebru. Finalul a readus tema jucăușă a primei părți, sugerând cum trecerea timpului vindecă și oferă clopotelor noi prilejuri de a suna cu veselie și îndrăzneală.

Recitalul a păstrat același spirit, al sonorităților cu inflexiuni tradiționale, cu piesa Coline albastre pentru clarinet, vioară și pian a Feliciei Donceanu. Povestea cu tâlc, cu influențe orientale, impresioniste, dar și pastorale, ne-a fost interpretată de către ansamblu în cel mai sugestiv mod, reușind să ne introducă într-o stare de reverie.

Probabil nu o simplă coincidență, ultima piesă ascultată în această seară a permis ca cele două recitaluri să fie încadrate de figura lui Dinu Lipatti – compozitorul. Astfel, am audiat în încheiere Fantezia pentru vioară, clarinet bas și pian. Trebuie menționat că scriitura originală este pentru vioară, violoncel și pian, astfel, acest aranjament a fost adus în primă audiție prin înlocuirea violoncelului cu clarinetul bas, ceea ce a atras interesul și curiozitatea cunoscătorilor.

Pe parcursul întregului eveniment am fost purtați într-o călătorie a sonorităților diverse, de la muzica tradițională lăutărească, către muzica contemporană sub varii forme și înfățișări. Astfel, acest traseu repertorial a fost o provocare sonoră curajoasă, dar care a fost acceptată cu deschidere și interes de către publicul prezent în sală. 

Comments are closed.