Cronică: TRAIECT în Meridian

MERIDIAN 2018

Desiela Ion: TRAIECT în Meridian

Ultima lună de toamnă anunță, deja de paisprezece ediții încoace, desfășurarea Festivalului Internațional Meridian, organizat de Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România. Concertele festivalului sunt dedicate anul acesta Centenarului Marii Uniri și se aliniază motto-ului ediției prezente: „confluențe”, sugestiv reprezentat grafic în caietul-program. Însă nu doar despre intersectarea genurilor muzicale, ideilor sau a mijloacelor de expresie este vorba în această săptămână, ci și despre diversitatea evenimentelor incluse în ediția curentă. O serie de manifestări artistice, precum conferințe ale unor compozitori, interpreți sau arhitecți, lansări de CD-uri sau de partituri, expoziții și concerte multimedia se numără printre evenimentele care marchează ediția centenară a Festivalului Meridian din anul 2018.

Cel de-al doilea concert al primei zile a fost cel susținut de Grupul de Muzică Nouă TRAIECT, înființat în anul 1982 de către Sorin Lerescu, ansamblul aflându-se și în prezent sub conducerea muzicală a compozitorului. De mai bine de treizeci de ani, principalul obiectiv al grupului este de a prezenta lucrări în primă audiție semnate atât de creatori români, cât și de compozitori străini. Iată că și în concertul din 5 noiembrie, Grupul de Muzică Nouă TRAIECT a propus publicului un repertoriu cu șapte lucrări, dintre care șase în primă adiție românească și o lucrare în primă audiție absolută, excepția fiind ultima piesă.

Canticae et Diverbia pentru flaut, clarinet, vioară, violoncel și pian a lui Harry Crowl, în interpretarea lui Alexandru Hanganu, Răzvan Gachi, a Geaninei Săveanu-Meragiu, Vioricăi Nagy și a lui Andrei Podlacha, s-a desfășurat pe două planuri, așa cum indică și titlul: pe de-o parte exista cântecul propriu-zis, interpretat solo sau de mai multe instrumente, și pe de altă parte se distingea „dialogul”, fie el structurat ca întrebare-răspuns sau ca dublă afirmație. Poate și din cauza lungimii lucrării, sau a ideilor muzicale foarte diverse, distincția dintre cele două planuri s-a dovedit a fi un drum anevoios, care a necesitat maximă atenție din partea publicului.

Următoarea lucrare, atent aleasă în prelungirea precedentei, a adus în prim-plan sensibilitatea vocii feminine, în interpretarea Claudiei Codreanu. Portrait imaginaire pentru mezzosoprană, saxofon și pian de Sorin Lerescu, pe textul unui poem cu același titlu de Hélène Dorion, a continuat ideea dialogului. Melodia vocală a fost întreruptă de câteva ori de către ceilalți doi interpreți, angrenați în discuția muzicală imaginată de Sorin Lerescu, organizată tripartit, cu întrebarea cheie „est-ce toi qui… ”, care marchează debutul și finalul lucrării.

Martin Q Larsson a contribuit la concertul de luni seara cu o piesă din zona muzicii minimaliste, Gyration Point 3.21 pentru flaut, clarinet, trombon, vibrafon, pian, vioară și violoncel. Cu structuri muzicale care se repetau în unison, în stretto sau cu rol de ecou, lucrarea lui Larsson a reușit, din perspectiva mea, să întrunească acele calități care îi asigură  unei piese de tip minimalist coerența necesară pentru evitarea simplismului, generată de repetările stridente și obositoare. De notat la această piesă ar fi și apariția vibrafonului și a saxofonului, în interpretarea altor doi membri TRAIECT, Georgeta Radu și Cătălin Bucerzan.

Programul concertului a continuat cu Valentin Timaru, Meditații pentru clarinet solo, o lucrare construită pe analogia dintre acțiunea propriu-zisă a meditației și redarea ei sonoră instrumentală, cu valuri de arpegii și sunete lungi, melodioase, în vibrato. Cu toate că și următoarea lucrare poartă un titlu dintr-o zonă înrudită, Dreams V pentru flaut, clarinet, vioară, violoncel și pian de Sonia Bo a contrastat puternic cu piesa lui Timaru. Dacă acesta și-a imaginat meditația într-o atmosferă de reverie, de liniște și introspecție, Sonia Bo a conturat o lume a viselor răscolitoare, unde realitatea este cea care învinge și care biruiește scurtele momente de tulburare.

Ultimele două lucrări ale concertului au păstrat pattern-ul repertorial, adică alternanța unor piese interpretate de un grup restrâns de instrumente cu cele redate de un ansamblu mare. După furtuna din Dreams V de Sonia Bo a urmat Fairy Tale for a Duo, pentru două viori, de Teodor Nicolau, o piesă care a scos în evidență virtuozitatea celor două violoniste, Geaninei Săveanu-Meragiu alăturându-se Raluca Florescu, invitata Grupului de Muzică Nouă TRAIECT din seara de 5 noiembrie. În final, Dana Cristina Probst a realizat, cu Alba Carolina pentru ansamblu, o lucrare de sinteză, cu accent pe expresivitate melodică, structuri recurente, dialoguri instrumentale sau virtuozitate tehnică, motiv pentru care am considerat că alegerea repertorială s-a dovedit a fi diversă, inteligent organizată.

În schimb, atitudinea unor interpreți nu a fost întotdeauna de înțeles, publicul prezent la sala Auditorium din UNMB putând să observe o anume nepăsare sau chiar șușoteli nepoliticoase ale instrumentiștilor care nu cântau, în timpul pieselor pentru formații restrânse, de duo sau trio…

[Fotografii de D. Ion]

Comments are closed.