INTERVIU: Bianca și Remus Manoleanu (Meridian 2019)

Rodica Andreea Pitic: Interviu cu Bianca și Remus Manoleanu

Interviu preluat de pe BookHub.ro

Foto: Paul Buciuta

Cu o implicare deosebită și o atracție vădită pentru muzica nouă, Bianca și Remus Manoleanu formează un duo muzical ce susține adesea promovarea muzicii contemporane de lied din România. Cei doi au interpretat și în cadrul Festivalului Internațional Meridian un program muzical inedit, ce ne-a purtat într-o grădină a cântecelor în care s-au îmbinat pasiunea  interpretativă cu un repertoriu contemporan spectaculos. Evenimentul a avut loc în data de 8 noiembrie, la Casa Artelor „Dinu Lipatti”. 

Duo-ul muzical și „familial” pe care îl formați împreună cu soprana Bianca Manoleanu se implică activ în evenimente dedicate muzicii contemporane. Cum se vede, din perspectiva interpretului, peisajul muzicii contemporane din Romania?

R.M.: Este un merit extraordinar al Uniunii Compozitorilor, al Universităților de Muzică, dar  și al multor centre culturale, unde cântăm foarte multă muzică românească. Vorbim de orașe precum Bistrița, Satu-Mare, Baia-Mare, Suceava, în special Iași – unde este meșterul neîntrecut Bujor Prelipcean, cel care tutorizează muzica în Iași și nu numai –, Constanța, Bacău – unde directorul actual al Filarmonicii e foarte dedicat muzicii românești, unde se organizează și Festivalul „Liviu Dănceanu”. De asemenea, în București au loc anual cele două celebre festivaluri de muzică contemporană Meridian,  în toamnă, și SIMN în primăvară.

Ce ne puteți spune despre repertoriul pe care l-ați  interpretat în Festivalul Meridian

B.M.: Ca de obicei, repertoriile pe care le alegem sunt parțial solicitate de către organizatori, parțial alese de noi, multe prime audiții absolute, numeroase lucrări cu dedicație din partea autorului. Ne place în mod deosebit tot ceea ce este nou, și urmărim cu interes impactul lucrărilor asupra publicului. Avem bineînțeles o bucurie în a descoperi muzica scrisă în zilele noastre.

De data aceasta, solicitarea din partea organizatorilor s-a referit la două doamne ale muzicii românești, ale căror compoziții – printre care numeroase cicluri dedicate nouă – le-am cântat foarte des în decursul ultimilor treizeci de ani. Din aceste cicluri am ales două, semnate de Felicia Donceanu și Carmen Petrea Basacopol, lucrări ce au rămas la fel de vii și prezente prin ideatică și limbaj, după cum s-a observat și în reacția publicului. Am dorit să diversificăm programul și prin introducerea unui autor din spațiul german, Wolfgang Rihm, care a întregit peisajul „grădinii sonere”.

R.M.: Pot spune că și de data aceasta, ca și în majoritatea recitalurilor anterioare, am cântat prime audiții absolute: Dan Bălan și Vlad Gînța, un tânăr compozitor foarte talentat. Cântăm cu foarte mare plăcere, de aceea, probabil, ni s-au dedicat și foarte multe lieduri, cicluri de lieduri.

Cum percepeți tematica Festivalului Meridian din acest an, a „grădinilor”, și cum vedeți integrată în acest context „Grădina cântecelor” – recitalul pe care l-ați susținut? 

B.M.: A fost o idee care m-a surprins inițial și, reflectând ulterior, am privit-o ca pe o tematică foarte inspirată, plină de simboluri, și anume grădina ca un spațiu de aer curat, proaspăt și fără limite, mereu deschisă, un spațiu în care se întâlnesc atât florile mici, cât și cele opulente. Avem grădini de toate felurile, grădini ce permit orice fel de interpretare, de data aceasta abordarea muzicală, și sunt bucuroasă că m-am nimerit printre grădinile sonore, pentru că erau cele mai apropiate de lumea noastră. Am să păstrez în memorie undeva această idee de a alcătui un program ca într-o mare grădină sonoră. De astă dată însuși anotimpul a surâs, etalând o bogăție de culori venite în valuri de emoții mângâietoare de vară târzie. Am fost cu adevărat într-o grădină în care, cu ajutorul sunetelor și al celorlalte elemente, am fost conduși spre o varietate de senzații, de imagini, de forme și culori… o idee superbă!

Cum ați descrie impactul pe care repertoriul românesc contemporan destinat duo-ului voce-pian îl are asupra publicului? 

B.M.: Impactul este destul de limitat, nu înțeleg însă de ce, dar suntem cam singurii care am rămas pe această linie. Poate că dacă ar avea un caracter interzis, nu obligatoriu sau cu accente întâmplătoare, poate că atunci s-ar găsi mai mulți tineri care să meargă spre această zonă. M-am bucurat întotdeauna când am văzut că „răsar” asemenea cupluri; în postura de cadru didactic, am încercat în mai multe rânduri să creez așa ceva. În lume se poartă aceste formații, dar au același rezultat – pentru o vreme trăiesc și ulterior se pierd. Nu trebuie gândit doar ca un cuplu exclusiv pentru muzică contemporană, ci ca un cuplu de muzică vocală camerală, ceea ce e greu de realizat. Ideea mea năstrușnică este că, dacă ar fi interzis, poate ar atrage mai mult interes.

M-am întors de curând de la Geneva unde, într-un program Erasmus, am desfășurat un masterclass pe muzică de lied românesc. Este un proiect mai amplu, în desfășurare, ce subîntinde mai multe etape. Tinerii interpreți au lucrat și vor continua să lucreze în duo voce-pian, iar la finele acestui proiect, mai exact în luna ianuarie, ne vom bucura împreună pe scenă de cele mai bune realizări ale lor, în cadrul unui concert final. În România este mai puțin apreciat liedul românesc, însă la Geneva s-au gândit că poate fi o idee foarte atractivă.

Vă mulțumesc și vă felicit pentru prestația din cadrul Festivalului Meridian!

Comments are closed.