INTERVIU: Ion Bogdan Ștefănescu

Ion Bogdan Ştefănescu, prim flautist al Filarmonicii    “George Enescu” şi profesor la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, cu o activitate bine cunoscută în domeniul muzicii clasice și membru în trei dintre cele mai importante ansambluri de muzică contemporană – Trio Contraste, ansamblul Profil și ansamblul ProContemporania –, a răspuns la câteva întrebări referitoare la experiența sa cu muzica nouă.

Este bine cunoscut faptul că sunteți un promotor al muzicii contemporane, atât în țară, cât și peste hotare. Cum v-a influențat acest lucru cariera?

Enorm mi-a influențat cariera, fiindcă muzica timpului nostru e cântată foarte mult, mai ales în străinătate. Am avut parte de compozitori spectaculoși. Cânt de aproape 35 de ani muzica contemporană. O iubesc, o îndrăgesc și pentru că datorită tehnicii acesteia extinse de cântat am o cu totul altă viziune asupra muzicii clasice. Așadar, una pe alta se influențează. Consider că m-a ajutat enorm asimilarea acestor noi tehnici și noi estetici care îți lărgesc foarte mult imaginația, dar și spectrul dorințelor artistice.

Din experiența dumneavoastră, cum este primită muzica contemporană de către publicul românesc, comparativ cu alte țări unde ați mai concertat?

În toate țările există un public de nișă. Aceasta este o muzică pe care nu oricine o poate aprecia, sau mai direct spus nu toată lumea o poate digera. Îți trebuie un anumit apetit pentru experiment. Este adevărat că mai ales în țările germanice sălile sunt arhipline la concertele de muzică contemporană. Acest lucru se datorează și faptului că ei au o educație muzicală pe care o încep de la o vârstă foarte fragedă. Sunt obișnuiți să asculte foarte multă muzică până când ajung să exploreze și aceste zone atât de contorsionate, de încurcate câteodată, de surprinzătoare până într-acolo încât poți adopta o atitudine de respingere. Spre norocul nostru al interpreților, când suntem invitați în festivaluri în străinătate sălile sunt arhipline. Spre exemplu, am cântat la Darmstadt într-o sală de sport arhiplină. Muzica asta are public. Și la noi a început să vină lume la astfel de evenimente. Cred că un rezultat bun îl facilitează și aceste reclame în mediul online. Măcar din curiozitate publicul vine să asculte o astfel de muzică și dacă se întâmplă să le placă, revin la astfel de concerte. Așadar, este foarte important cum îți concepi recitalul, cum îți ambalezi în mod estetic apariția scenică. 

Cum credeți că am putea ajuta tinerii să se împrietenească cu limbajul contemporan muzical, atât în calitate de interpreți cât și de ascultători?

Este un cerc vicios. Tinerii ar trebui convinși, prin exemplul artistic al profesorului. Însă nu este mai puțin adevărat că ei trebuie să manifeste curiozitate, un apetit deosebit pentru a asimila cât mai multă informație și cât mai multe tipuri de muzici, de estetici. Mintea tinde să se obișnuiască cu anumite reguli, cutume, tipare din care este comod să nu ieși. Așadar, eu cred că tinerii trebuie să aibă în primul rând o dorință fantastică de a afla cât mai mult și de a afla cât mai multe lucruri pertinente, sănătoase. Trebuie să fie un demers aplicat ca să poți ajunge practic să simți acest tip de limbaj. Este ca și cum ai învăța o limbă străină. Poți avea un vocabular foarte redus, însă să te poți înțelege în situații cheie, în același timp nu vei putea niciodată să realizezi o lucrare academică. Așadar, planurile trebuie să funcționeze împreună –  și exemplul profesorului, dar și dorința studentului de a afla și de a face performanță în zone atât de încifrate.

Interviu realizat de Ana-Luiza Han

 

Comments are closed.