INTERVIU: Irina Rădulescu (Meridian 2019)

Lavinia Frâncu: „Grădina Plăcerilor” (MERIDIAN 2019): Interviu cu percuționista Irina Rădulescu

Interviu preluat de pe BookHub.ro

Foto: Sorin Antonescu

Irina Rădulescu ne-a vorbit despre cum a luat naștere duoul PERCUSSIONescu, dar și despre impactul festivalului Meridian asupra vieții muzicale românești.

Ce ne puteți spune despre proiectul PERCUSSIONescu? Cum a început această colaborare?

I.R.: Povestea începutului nostru este extrem de interesantă pentru că, de fapt, nu a fost plănuit nicicând! Nu ne-am așezat într-o luni dimineață la birou ca să născocim un plan, ci am avut norocul să ne recunoaștem din mulțimea de percuționiști ca fiind doi pasionați de muzică de cameră, de marimbă și de vibrafon. De fapt, primele noastre apariții pe scenă se datorează unei serii de invitații primite din partea Universității Naționale de Muzică din București de a participa ca formație camerală în diferite contexte artistice. Până când ne-am dat seama că suntem compatibili, că abordările noastre muzicale individuale se împletesc fantastic într-un mod atât de natural și că avem multă treabă de făcut! Așadar, ne place să spunem că PERCUSSIONescu „s-a întâmplat” și de aici noi am preluat comanda și am modelat întâmplarea până când am transformat-o într-o identitate. Ceea ce ne conduce spre ce înseamnă PERCUSSIONescu este spațiul în care avem libertatea absolută de exprimare: testăm, propunem, inventăm, descoperim. Este fantastic să poți avea un asemenea univers personal lipsit de orice presiune sau constrângere și unde primează doar creativitatea. Căci PERCUSSIONescu este și un laborator de creație, unde compozitorii sunt invitați să experimenteze, sub supravegherea noastră discretă, dar vigilentă, laborator din care iată că, în mai puțin de un an, încep deja să apară lucrări ce vor fi de referință pentru repertoriul contemporan românesc.

Cum ați ales programul concertului de miercuri, din Aula Palatului Cantacuzino?

I.R.: De-a lungul timpului am observat că avem tendința să fim norocoși, lucru care s-a confirmat și în privința Festivalului Meridian. În primul rând, pentru că am avut privilegiul de a fi incluși într-unul dintre cele mai prestigioase festivaluri de gen din spațiul românesc, un festival cu tradiție și cu o colecție impresionantă de nume mari ale scenei muzicale contemporane românești, și nu numai, care anul acesta, ajuns la o ediție aniversară, a primit în dar un aspect foarte tânăr, foarte fresh și cool. Așadar, sunt evidente ușurința și entuziasmul cu care am alcătuit repertoriul pe care l-am propus. Ne-am bucurat, pe de o parte, de colaborarea cu trei compozitori fantastici ai momentului, Mihai Măniceanu, DanDe Popescu  și Sebastian Androne, care nu au ezitat nicio secundă să răspundă provocării noastre și astfel, literatura românească pentru percuție s-a mai îmbogățit cu trei lucrări grozave (Amalga-maglama, Cave Dweller și  Rust & Sawdust), dar am avut și bucuria să putem aduce în prim-plan lucrări internaționale de referință din repertoriul de specialitate, precum Plato’s Cave de Casey Cangelosi sau Fertility Rites de Hristos Hatzis. Și pentru că un festival cu aspect tânăr are în spate o echipă pe măsură, am primit sugestii repertoriale fantastice care s-au dovedit a fi un real succes (vorbim despre piesele solo, Sun Waves și For flute, or piano, or percussion, or… semnate de Sabina Ulubeanu, respectiv de Bart de Vrees).

Care credeți că este impactul festivalului Meridian asupra vieții muzicale românești?

I.R.: Nu sunt multe festivaluri de muzică contemporană de o asemenea anvergură în România, așadar primul mare câștig al vieții muzicale românești este că Festivalul Meridian există, și încă de atâta timp, și că anul acesta ne-a demonstrat și versatilitatea și deschiderea de care este capabil. Festivalul Meridian este, până la urmă, un teritoriu propice noilor împrieteniri muzicale: compozitorii scriu pentru interpreți, interpreții îi aprofundează pe compozitori, apar colaborări noi, formații noi, lucrări interesante, iar când muzica nouă apare în urma unor colaborări deschise și oneste, sunt șanse foarte mari ca ea să fie de succes.

Ce ne puteți spune despre colaborarea cu duoul Ioachimescu-Ovalles, pentru lucrarea lui Gabriel Mălăncioiu, inclusă în programul concertului? 

I.R.: Spuneam ceva mai devreme despre tendința noastră de a fi norocoși; iată încă un exemplu. Am fost deosebit de onorați să împărțim seara de concert cu fantasticii Matei Ioachimescu și Alfredo Ovalles, ba mai mult decât atât, să împărțim și scena cu ei pentru cvartetul Tevana semnat de Gabriel Mălăncioiu special pentru noi. A fost o provocare la care am răspuns cu foarte mare responsabilitate, nu este deloc ușor să performezi alături de instrumentiști de un asemenea prestigiu! Îi admirăm de multă vreme pe Matei și Alfredo, sunt o sursă de inspirație pentru duoul nostru: profesionalism, carismă, devotament, pasiune și multă nebunie – nebunia aceea creatoare, care sclipește în ochi și se aude în suflet! În plus, am descoperit cu mare bucurie o compatibilitate naturală care a făcut ca această colaborare să pară ca și cum ar fi dintotdeauna. A fost o experiență fantastică! Cât despre lucrarea lui Gabriel, este singura scrisă până acum pentru aceasta formulă și am îmbrățișat-o cu mare entuziasm încă de la început. O muzică extrem de sugestivă, sensibilă, spumoasă, extrem de complexă și atractivă.

Comments are closed.