INTERVIU: Marius Lăcraru (Archaeus) – SIMN 2019
SIMN 2019
Interviu cu violonistul ansamblului Archaeus, Marius Lăcraru
Ansamblul Archaeus a susținut un concert de muzică nouă în cadrul celei de-a XXIX-a ediții a festivalului SIMN. Violonistul Marius Lăcraru ne-a oferit câteva informații despre programul concertului, dar și despre următoarele proiecte ale ansamblului:
Cum ați ales programul concertului din această seară?
Programul concertului a fost alcătuit pornind de la prime audiții, cum este piesa Danei Probst, care a fost o comandă din partea noastră, sau cea a lui Roman Vlad. Am căutat și lucrări pe care le-am mai cântat și a căror valoare și forță expresivă o cunoșteam: piesa lui Adrian Pop, Invenzioni, Memorialis de Liviu Dănceanu, pe care am cântat-o de foarte multe ori și o știam foarte bine. De asemenea, George Balint a avut amabilitatea să rescrie o piesă mai veche, astfel că Regăsirea este și ea, să spunem, o primă audiție. A fost un balans între lucrări cunoscute, a căror forță o cunoșteam și prime audiții, despre care am bănuit numai că ar putea fi foarte interesante.
Cum vi se pare atitudinea publicului românesc vis-à-vis de astfel de concerte de muzică nouă?
În general, n-aș putea spune că există o dragoste la prima vedere sau o pasiune deosebită, care să strângă foarte mulți oameni la aceste manifestări, dar există nuclee de oameni foarte interesați de fenomenul muzical în general și sunt, de asemenea, persoane care au o anumită curiozitate. Există, deci, un public, mai ales atunci când vine vorba de un eveniment mai proeminent, mai mediatizat, așa cum este acest festival. Se strânge un public și există o atitudine încurajatoare, e singurul lucru care ne motivează pe noi, ca interpreți, în ideea de a continua aceste manifestări. De multe ori, în ansamblul Archaeus revenim la formula inițială, aceea de Atelier de Muzică Contemporană, un atelier în care se încearcă lucrări care pot fi sau nu definitivate, o interpretare care poate fi finisată sau nu, avem și concerte cu un public mai rarefiat. Dar iată că există și acest tip de concerte cu un public mai numeros și cu un interes deosebit, cum a fost cel din seara aceasta, care cred că a fost un concert reușit.
Care credeți că e situația muzicii contemporane în România, în comparație cu alte țări?
N-aș putea spune că sunt fenomene care au neapărat legi de generare deosebite. Muzica nouă este, desigur, o chestiune de pionierat, o formulă elitară, în sensul unor oameni care investesc în muzica actuală mai mult timp, oameni care doresc și ajung să cunoască mai mult despre muzica scrisă astăzi, nu numai despre marele corp al muzicii secolelor trecute. Deci, din punct de vedere al publicului, este un fenomen normal. Din punct de vedere al susținerii materiale, aici compozitorii știu mai bine. Există entități culturale în străinătate, care primesc și onorează comenzi, ceea ce la noi este mai rar. Se încearcă prin diverse achiziții și mecanisme ale Uniunii Compozitorilor să se susțină creația nouă, dar probabil că e mai ușor să faci evenimente în țări cu institute culturale care beneficiază de fonduri mai substanțiale.
Care sunt pașii însușirii unei partituri contemporane și cum o alegeți? Diferă față de modul de învățare a unei partituri din repertoriul clasic?
După părerea mea, nu există nicio deosebire. O lucrare muzicală, de orice fel, pune aceleași probleme interpretului. La o partitură contemporană, de multe ori, există un efort în plus, generat de o notație mai originală. Există, de asemenea, un efort necesar pentru a intui direcția în care merge acea muzică, cum se alcătuiește corpul ei, deoarece dacă pentru muzicile altor epoci avem deja un set de șabloane care ne ajută să le percepem cu ușurință, aici există dorința de originalitate, care merge uneori chiar și până la natura și forma sunetului; fonetica muzicii contemporane este, de multe ori, foarte deosebită față de cea a muzicilor de dinainte de 1900. Totuși, în ciuda acestor eforturi în plus, o partitură contemporană trebuie tratată ca oricare alta din repertoriul universal, pentru a ajunge să o stăpânești.
Ce părere aveți despre festivalul SIMN? Ce impact are el asupra vieții muzicale contemporane românești?
Cred că este un festival foarte important, o vitrină în care sunt expuse foarte multe idei, direcții, personalități. Cred că, în momentul de față, este indispensabil pentru echilibrul muzicii românești contemporane.
În final, ce ne puteți spune despre următoarele proiecte ale ansamblului Archaeus?
Vom merge pe linia mai veche, pe care am mers și până acum, aceea de a încuraja tineri creatori, de a organiza concerte cu lucrări scrise special pentru Archaeus, iar ca noutate, din stagiunea viitoare avem programate patru concerte la Filarmonica „George Enescu”, într-o micro stagiune de muzică camerală contemporană.
Interviu realizat de Lavinia Frâncu