LYRICA (Meridian 2021)

Festivalul Internațional MERIDIAN – Ediția a XVI-a – PLANETARIUM – 7-14 noiembrie 2021

MERIDIAN International Festival – 16th edition – PLANETARIUM – November 7-14, 2021

 

Duminică 7 noiembrie / Sunday November 7th

 

17:00 / 5 p.m.

Sala “George Enescu” a UNMB / George Enescu” Hall NUMB

Live streaming

 

LYRICA

Andreea NOVAC, soprană şi Lena CONTA, pian

Program:

Anatol Vieru (RO) – “Patru lieduri” pe versuri de Mihai Eminescu / “Four Songs” on lyrics by Mihai Eminescu: “Peste vârfuri” / „Over the peaks”, “Cu penetul ca sideful” / „With pearl-like feathers”, “La mijloc de codru des” / „Midst the dense old forest stout”, “Și dacă…” / „And if…” (1948/1960)

Pascal Bentoiu (RO) – “Obârșii” și “Frumoasă ești”, din ciclul “Cinci cântece” pe versuri de Nina Cassian / “Origins” and “So Beautiful You Are”, from the cycle “Five Songs” on lyrics by Nina Cassian (1959)

Bogdan Vodă (RO) – “Deux chansons” (“La musique astrale” & “Lettre vers l’Etoile”), pe versuri de Doina Vodă / on lyrics by Doina Vodă (2021, p.a.a. / WP)

Adina Dumitrescu (RO/FI) – “Allein” și “Blauer Schmetterling” din ciclul „Allein” pe versuri de Hermann Hesse / from the “Allein” cycle, on lyrics by Hermann Hesse (2019, p.a.a. / WP)

Arnold Schönberg“Galathea” (versuri de / lyrics by Frank Wedekind), “Gigerlette” (versuri de / lyrics by Otto Julius Bierbaum), “Der genügsame Liebhaber” (versuri de / lyrics by Hugo Salus), “Arie aus dem Spiegel von Arkadien” (versuri de / lyrics by Emanuel Schikaneder), din ciclul / from “Brettl Lieder” (1901)

Igor Stravinski2 Melodies op. 6 (1908)

Thomas Adès (GB) – “Five Fathoms Deep”, aria lui Ariel din opera “The Tempest” / Ariel’s air from the opera “The Tempest” (2004)

André Previn (DE) – “I want magic” din opera / from the opera “A streetcar named desire” (1997)

 

Anatol Vieru (1926-1998) – “Patru lieduri” (1948/1960)

Anatol Vieru a scris cele patru lieduri pe versuri de Eminescu în 1948, la 22 de ani; le-a revizuit în 1960. Scriitura este transparentă; ideea de a spune cât mai mult cu mijloace aparent simple se vede în procedee specifice: periodicități ale tăcerilor, simetrii modale, metrică notată riguros, în măsuri alternative, cu efect aproape de vorbirea liberă. Melodica ingenioasă, tăcerile, economia mijloacelor, reducerea la esență slujesc sensurile adânci și amplifică nostalgia textelor alese. (Lena Vieru Conta)

Anatol Vieru wrote the four lieder on Eminescu’s verses in 1948, at the age of 22; he revised them in 1960. The writing is transparent; the idea of saying as much as possible with apparently simple means is revealed in specific techniques: alternation of silences, modal symmetries, rigorously notated metrics, alternating measures, with an effect that resembles free speech. Ingenious melodicism, silences, economy of means, reduction to the essence serve the deeper meanings and amplify the nostalgia of the chosen texts. (Lena Vieru Conta)

Pascal Bentoiu (1927-2016) “Obârșii” & “Frumoasă ești” (1959)

“Obârșii” și “Frumoasă ești” de Pascal Bentoiu, pe versuri de Nina Cassian, au fost compuse în 1959. “Obârșii” este un lied de sorginte schubertiană și pentru că este vorba de un izvor, și pentru că e strofic, și ca tip de compoziție, cum spunea compozitorul însuși.  “Frumoasă ești” se percepe ca o pavană; linia melodică și scriitura diafană cu un moment armonic surprinzător, amintind de Wagner, au noblețea portretelor de infante ale lui Velasquez. (Lena Vieru Conta)

“Origins” and “You are so beautiful” by Pascal Bentoiu, on lyrics by Nina Cassian, were composed in 1959. “Origins” is a Schubertian lied, both because it is about a spring, and because it is strophic as a type of composition, as the composer himself said.  “You are so beautiful” is perceived as a pavan; the melodic line and diaphanous writing with a surprising harmonic moment, reminiscent of Wagner, have the nobility of Velasquez’s portraits of infants. (Lena Vieru Conta)

Bogdan Vodă (1972) – “Deux chansons” (2021, p.a.a. / WP)

Lucrările, miniaturale, utilizează versurile a două poezii de Doina Vodă, publicate în volumul “Gânduri de noapte” (2004).

“La musique astrale” reprezintă o cugetare la atacul terorist din Madrid (2003), descriind relațiile ce se nasc în adâncul conştiinței față de suferința societății. Muzical, două structuri modale, una complexă, non octaviantă, tensionată, dar care descrie calmul astral, cealaltă mai simplă, heptacordică, instabilă, ce descrie reacțiile umane, pline de convulsii şi contradicții, se întâlnesc şi interacționează într-o formă liberă, evolutivă.

“Lettre vers l’etoile”, dedicată lui Cezar Ivănescu (reflecții la poeziile Sutra XI şi XII), prezintă o imagine a neamului nostru în oglindă cu cea propusă de poetul omagiat, într-o reflexie față de Luceafăr (de etern şi intangibil). Limbajul tono-modal utilizat are tente impresioniste şi o scriitură cursivă, ce sugerează trecerea timpului, implacabilă, pentru ca finalul să arate irelevanța timpului nostru, uman, în fața timpului astral. Structura formală bipartită cu mică repriză, dar şi limbajul predominant diatonic, cu o anumită lumină calmă, constituie elemente ale unei complementarități cu libertatea constructivă şi complexitatea armonică a primului lied.

The two works, pocket-sized, use the lyrics from two poems by Doina Vodă, published in the volume titled „Night Thoughts” (2004). 

“La musique astrale” represents a musing about the terrorist attack in Madrid (2003), describind the relations born in the depth of our conscience towards the sufferings of the society. Musically speaking, two modal structures – a complex, non-octatonic one, carrying tension but describing the astral calmness, and a more simple, heptachordic one, unstable, describing human reactions, filled with spasms and contradictions – meet and interact in a free, evolutive form. 

“Lettre vers l’etoile”, dedicated to Cezar Ivănescu (thoughts on the Sutra XI and XII poems), presents an image of our nation mirrored with the one proposed by the aforementioned poet, in reflexion with the eternal and intangible Morning Star. The tonal-modal language I used has impressionistic nuances and a cursive writing, suggesting the relentless passing of time, while the ending shows how irrelevant is our human time confronted with the astral one. The rounded binary form, as well as the predominantly diatonic language, casting a certain calm light, are complementary to the structural freedom and the harmonic complexity of the first song.

Adina Dumitrescu (1964) – “Allein” & “Blauer Schmetterling“ (2019, p.a.a. / WP)

M-am întrebat mereu ce se întâmplă în noi când lectura unor versuri ne grăbește pofta de a scrie muzică lângă ele. Lângă ele, sau pentru ele, sau cu ele, sau dinspre ele. Răspunsuri mi-am dat multe și nu am zăbovit în preajma niciunuia dintre ele îndeosebi: suntem cuceriți și răvășiți emoțional sau intelectual de poezie și tindem să rămânem mai mult în starea pe care ne-o dă? vrem să continuăm în alt limbaj ceea ce am primit de la ea? vrem să construim un dialog în atmosfera pe care ea ne-a  indus-o? vrem să îi oferim un alt timp? sau sperăm în existența unui suflu al ei care să lucreze mai departe prin noi?

Pe Hermann Hesse (1877-1962) îl percep ca pe un artist total, purtătorul conștient și supus al amprentei naturii înconjurătoare.  Sensibilitatea sa, profundă și puternică are însușirea de a putea guverna cu strășnicie alegerea și înlănțuirea cuvintelor unui poet și romancier, dar și a culorilor și tușelor unui pictor.

Reluând “Allein” în forma poetică din 1906 a lui Hermann Hesse, am încercat să reașez  liniștea pe care am desprins-o din cuvinte, să regăsesc sentimentul pozitiv al depășirii și victoriei asupra unei suprafețe terne și lipsite de optimism, de viziune, asupra unei tristeți care de atâtea ori vine de nicăieri și plutește nestingherită asupra sufletelor.

Cu “Blauer Schmetterling” (1927) am intrat într-o zonă de frumusețe și delicatețe suspendată, spuma unei clipe de imortalizat, de extras din temporal, un flash de încântare înaintea unui grăunte de minunăție. 

I have always wondered what happens in us when reading some lyrics makes us crave writing music alongside them. By them, or for them, or with them, or from them. I have given myself many answers and I have not lingered around any of them in particular: are we emotionally or intellectually captivated and ravished by poetry and do we tend to stay longer in the state it gives us? do we want to continue in a different form what we were given from it? Do we want to build a dialogue in the atmosphere it has given us? do we want to offer it another dimension? or do we believe in the existence of a spirit of its own to work further through us? 

I perceive Hermann Hesse (1877-1962) as a total artist, the conscious and dutiful bearer of the imprint of the surrounding nature. His deep and powerful sensitivity has the ability to guide the choice and the binding of the words of a poet and a novelist, but also the colours and the strokes of a painter.

Rereading “Allein” in Hermann Hesse’s 1906 poetic form, I tried to restore the peace I had drawn from the words, to rediscover the positive feeling of overcoming and victory over a dull surface devoid of optimism and vision, over a sadness that so often comes from nowhere and floats undisturbed over souls. 

With “Blauer Schmetterling” (1927) I entered a zone of suspended beauty and delicacy, the bubbles of a moment to be immortalised, to be extracted from the temporal, a flash of delight before a speck of wonder.  (Adina Dumitrescu)

Arnold Schönberg (1874-1951) – “Galathea”, “Gigerlette”, “Der genügsame Liebhaber“, “Arie aus dem Spiegel von Arkadien“, din ciclul Brettl Lieder (1901)

De la dispariția lui Schönberg s-au împlinit anul acesta 70 de ani. În „Brettl-Lieder” – „Cântece de cabaret” – compuse în 1901, limbajul postromantic, umorul și atmosfera Vienei începutului de secol XX, luxoasă și decadentă, se combină fermecător. În Galathea, pe versuri de Frank Wedekind, Pygmalion își exprimă arzător dorința de a-și săruta creația, Galathea, pe obraji, mâini, genunchi, dar buzele ei îi sunt refuzate (abia când Afrodita se va îndura, marmura va deveni caldă și sculptura se va transforma în femeie).

„Gigerlette”, pe versuri de Otto Julius Bierbaum, e o mică scenă galantă din epoca Sezession. Domnișoara Gigerlette, „albă ca zăpada“, îl invită pe poet la masă într-o sală roșie și amândoi vor pleca cu trăsura condusă de Cupidon.

„Der Genügsame Liebhaber” („Amantul nepretențios”) pe versuri de Hugo Salus e, de asemenea, o scenă rococo într-un decor Jugendstil- personajele sunt o doamnă leneșă și voluptuoasă, amantul chel și un motan negru, pe care amantul și-l pune pe capul pleșuv pentru ca doamna capricioasă să-l mângâie.

„Arie aus dem Spiegel von Arcadien”, pe versuri de Emanuel Schikaneder, tratează cu bonomie aceeași temă ca și celebra arie a lui Papageno: năzuința de a fi în compania miilor de femei din lume; ritmul de vals alternează cu secțiunile în măsură binară, unde „bum-bum“ evocă bătăile inimii. (Lena Vieru Conta)

This year marks the 70th anniversary of Schoenberg’s death. In the „Brettl-Lieder” – „Cabaret Songs” – composed in 1901, post-Romantic musical expression, humour and the atmosphere of luxurious and decadent early 20th century Vienna combine charmingly. In „Galathea”, on lyrics written by Frank Wedekind, Pygmalion passionately expresses his desire to kiss his creation, Galathea, on the cheeks, hands, knees, but her lips are forbidden to him (only when Aphrodite softens, the marble becomes tender and warm and the sculpture transforms into a woman). 

„Gigerlette”, with lyrics written by Otto Julius Bierbaum, is a short gallant scene from the Sezession era. Miss Gigerlette, “white as snow”, invites the poet to dinner in a red hall and they both leave in a chiase driven by Cupid. 

„Der Genügsame Liebhaber” („The Unpretentious Lover”) on verses by Hugo Salus is also a rococo scene in a Jugendstil setting – the characters are an idle and voluptuous lady, the bald lover and a black cat, which the lover places on his hairless head for the capricious lady to pet. 

„Arie aus dem Spiegel von Arcadien”, on lyrics by Emanuel Schikaneder, treats the same theme as Papageno’s famous aria with bonhomie: the longing to be in the company of the thousands of women of the world; the waltz rhythm alternates with sections in binary meter, where the “boom-boom” evokes the heartbeat. (Lena Vieru Conta)

Igor Stravinski (1882-1971) – 2 Mélodies op. 6 (1908)

Cele două Melodii opus 6 (1908) de Stravinski pe versuri de Serghei Gorodețki sunt „Vesna”  („Primăvara”) – cântec de mânăstire, în care fiica clopotarului își plânge iubirea pierdută în decorul unui schit arhaic rus și „Rosianka” („Roua”), cu conținut religios extatic; textul poetului Gorodețki îmbină inspirația folclorică cu rafinamentul simbolist. Stravinsky se arată profund atașat de imaginea Rusiei ortodoxe, cu aspectele sale atipice, într-un limbaj sugestiv în efecte -clopote, strigătul cocoșului – și care anticipă perioada sa neoclasică, încă dinaintea baletelor sale ruse.  (Lena Vieru Conta)

Stravinsky’s two Mélodies Op. 6 (1908) on lyrics written by Sergei Gorodetsky are „Vesna” („Spring”) – a monastery song in which the bell-ringer’s daughter mourns her lost love in the setting of an archaic Russian hermitage, and „Rosianka” („The Dew”), with ecstatic religious content; Gorodetsky’s poetic text combines folkloric inspiration with symbolist refinement. Stravinsky shows himself deeply attached to the image of Orthodox Russia, with its atypical aspects, in a manner that is highly suggestive in its effects – bells, the rooster’s cry – and anticipating his neoclassical period, even before his Russian ballets.  (Lena Vieru Conta)

Thomas Adés (1971) “Five Fathoms Deep” – scena lui Ariel din opera “The Tempest” (2004)

Aria lui Ariel din opera „The Tempest” – „Furtuna”, de Thomas Adès, după piesa lui Shakespeare, e o mare provocare pentru vocea umană. Acutele lungi și salturile imense sunt susținute de acorduri la pian ce sugerează împietrirea în apa mării, regnuri minerale, dimensiuni cosmice. (Lena Vieru Conta)

Ariel’s aria from Thomas Adés’ opera, „The Tempest”, based on Shakespeare’s play, represents a great challenge to the human voice. Long high notes and huge plunges are supported by piano chords suggesting entombment in sea water, mineral realms, cosmic dimensions. (Lena Vieru Conta)

André Previn (1929-2019) – “I Want Magic” din opera “A Streetcar Named Desire” (1997)

Aria lui Blanche „I Want Magic” din opera „A Streetcar Named Desire” (1997) de André Previn, după piesa lui Tennessee Williams, e marcată de atracția glamour-ului hollywoodian. Marele talent de jazzman dar și de compozitor clasic al lui Previn se manifestă și în dezinvoltura cu care acoperă toate registrele estetice de care are nevoie marele public. Textul, chiar scos din contextul libretului, exprimă aspirațiile tuturor artiștilor în perioada pe care o traversăm. (Lena Vieru Conta)

Blanche’s aria „I Want Magic” from André Previn’s „A Streetcar Named Desire” opera (1997), based on the Tennessee Williams’ play, is marked by the lure of Hollywood glamour. Previn’s great talent as a jazzman as well as a classical composer is evident in the ease with which he covers all the aesthetic registers that the general public needs. The text, even taken out of the context of the libretto, expresses the yearnings of all artists in the times we are living at the moment. (Lena Vieru Conta)

***

p.a.a. = primă audiție absolută / WP = World Premiere

[Traduceri / Translations: Ana Lica]

 

Comments are closed.