Diversitate în concertul claselor de compoziție
În cadrul Festivalului Chei al UNMB a avut loc tradiționalul concert al claselor de compoziție clasică, eveniment intitulat SoundLab (15 martie 2023, Sala “George Enescu” a UNMB). Varietatea ideilor ce au stat la baza conceperii lucrărilor prezentate s-a remarcat în genul cameral: sonate pentru vioară sau violoncel și pian, miniaturi vocale sau piese pentru diverse formații instrumentale.
Distingem în programul serii calupul „știință și experiment” – reprezentat de ciclul The Crystal Lab pentru pian, format din lucrările Immersion și Decantation, compuse și interpretate de Vlad Ciocoiu – compoziții care au la bază un „spațiu conceptual” ilustrând muzical procesul de creare al unor cristale, și aducând pe scenă chiar un mic laborator (ochelari de chimist, o lumină experimentală). Interpretată de clarinetistul Mihai Pintenaru și percuționistul Vlad Polgar, lucrarea Industrial complex de Mihnea Dragne propune diverse sonorități ale celor două instrumente, utilizând atacuri cu arcuș pe vibrafon, ventilatoare, multifonice și slaptongue la clarinet, care preia astfel rolul de percuție. Prima secțiune prezintă o muzică statică, aglomerată apoi prin melisme la clarinet, apoi alternându-se o piesă techno și un marș RDGist (este vorba despre Der Heimliche Aufmarsch abordat „mai degrabă într-o manieră grotescă”, așa cum l-a descris compozitorul).
Descoperim în lucrările compuse de Toma Verly, Oana Vardianu, Bianca Diana Popa și Irina Perneș surse literare de inspirație. Cântecele necântate pentru soprană și pian, de Toma Verly – aflat deopotrivă în ipostaza de interpret, acompaniând-o la pian pe soprana Monica Luca – au pornit de la poezia omonimă a lui Millosh Gjergj Nikolla (Migjeni). Interpretate cu mult sentiment de tenorul Octavian Ene și pianista Andra Demidov, cele Două lieduri (Pământul și Eva) pe versuri de Lucian Blaga, compuse de Oana Vardianu, au urmărit îndeaproape semnificația textului, folosind o tehnică vocală apropiată de cea a vorbirii pentru a exprima „în viziune proprie universul blagian” (după cum afirmă compozitoarea).
Din aceeași categorie, Legenda vremurilor 8 de Bianca Diana Popa urmează o legendă religioasă (ce îi are în prim-plan pe Iisus și Sf. Petru) din Cântece Poporale Românești din Comitatul Bihor, culese de Béla Bartók. Lucrarea face parte din ciclul Legendele vremurilor și reunește melodii de inspirație arhaic-folclorică și teme originale, toate îmbrăcate în „armonii exotice” (conform compozitoarei). În timp ce vocea (Bianca Diana Popa) alternează tehnicile de canto clasic cu vocea de piept (des utilizată în folclor), pianul (mânuit de Ionuț Diaconu) păstrează un rol enunțiativ. Insomniac dreams pentru violoncel și pian, după sursa omonimă a lui Vladimir Nabokov, este o lucrare compusă de Irina Perneș în anul I și prezentată în primă audiție în acest concert, și care ilustrează – în cuvintele compozitoarei – „visele noastre uzuale, acelea apropiate de coșmaruri, dar care nu ne înspăimântă, ci doar ne lasă un sentiment neutru, bizar”. Interpreții – pianista Anamaria Biaciu-Popa și violoncelistul Eugen Bogdan Popa – au relevat o profundă înțelegere a lucrării, introducând publicul în universul oniric al lucrării.
Lucrări instrumentale dintr-o zonă mai abstractă: astfel am putea cataloga cele trei sonate din program (Sonata pentru vioară și pian de Iuliana Teodorescu-Ciocănea, Sonata pentru flaut și pian de Mihnea Stroe și Sonata pentru clarinet și violoncel Der Elf in der Höhler de Maria Perianu), Encounter pentru flaut și chitară de Andrei Petrache și Visions lointaines pentru pian de Jonathan Alexandru. Aceasta din urmă, interpretată de Mihai Măniceanu, este o temă cu variațiuni formată din moduri populare diatonice și bazată pe un „șir infinit de modulații” (în descrierea compozitorului) ce conferă lucrării un caracter neliniștit. Construită pe contrastele diatonic-cromatic și dinamic-liric, Sonata de Iuliana Teodorescu-Ciocănea reunește în parcursul său, după spusele compozitoarei, două personaje antitetice (pianul – cel liniștit, iar vioara – o fire tumultoasă care vine să perturbe calmul). În interpretarea Olgăi Berar și a Aneimaria Biaciu-Popa observăm cum principalele elemente utilizate în alcătuirea lucrării sunt cromatismele din partitura viorii, sonoritățile bazate pe intervalele de terță mică-secundă mică cuprinse în acordurile pianului și diatonismul ce apare regulat pentru a readuce calmul inițial. Sonata Der Elf in der Höhler de Maria Perianu (cu Alin Popa la clarinet și Ștefan Ciceu la violoncel) propune o serie de teme originale, expuse și reordonate pe tot parcursul lucrării.
Lucrarea Panix pentru flaut solo de Andrei Virgil Popescu, interpretată de Mihai Vaida, a evocat mitul zeului Pan, aducând chiar un citat din Preludiul la după-amiaza unui faun de Claude Debussy. Adusă la viață de Teo Mondiru și Adriana Toacsen, Sonata pentru flaut și pian, compusă de Mihnea Stroe, s-a evidențiat prin „limbajul diatonic la limita cu cromaticul” (în descrierea compozitorului) și contrastul temelor, de la lirismul primei la o temă secundară mai vioaie, cei doi protagoniști aflându-se într-un permanent dialog. Alăturând flautului Carlei Stoleru acordurile chitarei lui Ioan Bănescu, Andrei Petrache a ales să aducă împreună cele două instrumente, punându-le în valoare posibilitățile tehnice și expresive.
Tinerii compozitori au oferit publicului o varietate de lucrări, ce au ilustrat preocupările lor (literatură, știință, limbaje modale, tensiune între diatonic și cromatic) și capacitatea de a le exprima prin muzică. De asemenea, e interesant să regăsim pe unii dintre compozitori și în postură de interpreți, cum a fost cazul pianiștilor Vlad Ciocoiu și Toma Verly sau cel al sopranei Bianca Diana Popa.
Cronica de Ana Sireteanu