OMBRA (Meridian 2021)
Festivalul Internațional MERIDIAN – Ediția a XVI-a – PLANETARIUM – 7-14 noiembrie 2021
MERIDIAN International Festival – 16th edition – PLANETARIUM – November 7-14, 2021
Sâmbătă 13 noiembrie / Saturday November 13th
17:00 / 5 p.m.
Online
OMBRA
DAN_CE_LLO: “HOMEMADE”
Rosalie WANKA, dans / dance (AT) & Ana TOPALOVIC, multicello (RS/AT)
Concert organizat în parteneriat cu Forumul Cultural Austriac / Concert organized in partnership with the Austrian Cultural Forum Bucharest
Program:
Ana Topalovic (RS/AT) – “Multicello Suite” (Ana/logue, Pizz & Bits, Prater Scherzo) (2020/21)
Gabriele Proy (AT) – “Uçhisar” – transcris pentru violoncel şi folosind looping pre-setat de către Ana Topalovic / transcribed for cello using scripted looping by Ana Topalovic (2020)
Doina Rotaru (RO) – “Umbre III” pentru violoncel şi mediu preînregistrat / “Shadows III” for cello and pre-recorded medium (2003)
Adrian Pop (RO) – “Gordun” pentru violoncel / for cello (2005)
Margareta Ferek-Petric (HR/AT) – “Product Testing” pentru violoncel / for cello (2018)
Giovanni Sollima (IT) – “Alone” pentru violoncel / for cello (1998)
Ana Topalovic (1981) – “Multicello Suite” (2020/21)
“Suita pentru Multicello” este prima lucrare compusă de Ana Topalovic pentru Multicello – o nouă tehnică de interpretare pusă la punct de Ana în care sunt folosite tehnici de redare extinse și scenarii complexe de looping-uri pentru live electronics. Prima parte, „Ana/logue”, se concentrează pe sunete tradiționale acustice ale violoncelului, creându-se peisaje polifonice translucide. „Pizz & Bits” este cea de-a doua parte, în care se folosesc doar ciupituri ale coardelor și ciocăniri în violoncel, care sunt transformate și transpuse de calculator în melodii aproape de nerecunoscut, dar armonioase, apoi retransformate în sunete acustice. „Prater Scherzo” imită sunetele, zgomotele și ritmurile celor mai faimoase și pline de viață parcuri vieneze, unde natura, orașul și timpul liber se întrepătrund.
“Multicello Suite” is Ana Topalovic‘s first piece for Multicello – a new performance technique developed by Ana, using extended playing techniques and complex scripted looping for live electronic. The first part, „Ana/logue” concentrates on traditional acoustic cello sounds creating translucent polyphonic landscapes. „Pizz & Bits” is the second part using only plucking and tapping on cello which are transformed and transposed by computer bits into almost unrecognizable but harmonious melodies, then retransformed into the acoustic sounds. „Prater Scherzo” imitates sounds, noises and grooves of the viennese most famous and vivacious parks, where nature, city and leisure collide.
Gabriele Proy (1965) – “Uçhisar” (2020)
„Uçhisar”, lucrarea compusă de Gabriele Proy, a fost comandată de secțiunea austriacă a Societății Internaționale pentru Muzică Contemporană IGNM. Premiera mondială a avut loc în 2010 la Ehrbar-Saal din Viena. „Fiind invitată în calitate de compozitor austriac în Turcia, în cadrul evenimentului “Capitala Europeană a Culturii”, Istanbul, în 2010, am avut ocazia să călătoresc în Cappadocia. În cele din urmă, chemarea zilnică la rugăciune, în zori, a muezinului a fost cea care a reprezentat principala sursă de inspirație pentru noua mea compoziție. Întinderea peisajului capadocian, lumina rafinată, strălucirea hibiscusului la asfințit – trecut și prezent – se îmbină pentru a forma o melodie elegiacă în compoziția mea “Uçhisar””.
“Uçhisar” by Gabriele Proy was commissioned by the Austrian section of the International Society for Contemporary Music IGNM. The World Premiere took place in 2010 at the Ehrbar-Saal in Vienna. “Being invited as Austrian composer to Turkey at the European Capital of Culture Istanbul in 2010, I had the opportunity to travel to Cappadocia. In the end, it was the muezzin’s daily dawn call to prayer that provided the main source of inspiration for my new composition. The expanse of the Cappadocian landscape, the exquisite light, the glow of the hibiscus at dusk – past and present – blend to form an elegiac melody in my composition ‘Uçhisar’”.
Doina Rotaru (1951) – “Umbre III” (2003)
Simbol prezent în toate culturile tradiţionale, umbra este opusul luminii, aspectul yin opus lui yang; umbra este imaginea lucrurilor trecătoare, ireale şi schimbătoare; umbra poate fi imaginea deformată, distorsionată a unei fiinţe reale sau al unui obiect; nu în ultim rând, umbrele pot fi considerate obsesiile, amintirile care ne bântuie; în majoritatea culturilor arhaice exista conceptul de umbrele morţilor, ca o legatură dintre fiinţele vii şi cele care nu mai sunt printre noi.
Am încercat să transpun muzical câteva dintre semnificaţiile acestui simbol într-un ciclu de lucrări intitulat UMBRE, ciclu ce conţine piese orchestrale şi camerale, în diferite ipostaze instrumentale: “Umbre I” – lucrare concertantă pentru violă , orchestră de coarde si percuţie, “Umbre II” – trio pentru vioară, violoncel si pian, “Umbre III” – pentru violoncel şi mediu electronic, “Umbre IV” – Concert pentru violoncel şi orchestră. Datorita polisemantismului simbolului, fiecare lucrare e diferită ca evoluţie, material şi expresie, deoarece utilizează aspecte particulare desprinse din aceeasi idee comună: umbra.
“Umbre III” a fost scrisă pentru Marin Cazacu, în 2003. Întreaga lucrare reprezintă o continuă evoluţie de la lumină la întuneric, materializată sonor prin transformarea gradată a substanţei sonore şi a registrelor, prin transparenţa sau densificarea materiei sonore, prin acumulări şi rarefieri, prin alternanţe şi suprapuneri de straturi diferite, care apar şi dispar, deformate sau nu, ca “umbre ale umbrelor”. Violoncelul este înconjurat de propriile sale umbre (preînregistrate) dar şi de sugestii ale altor instrumente cu coarde (shamisen-ul şi biwa din cultura tradiţională japoneză) sau de percuţie.
Se regăsesc în lucrare şi umbre (amintiri) ale altor muzici, de-ale mele sau din alte lumi sonore -aluzii la muzica tradiţională românească şi japoneză sau obsesia unui flaut indian din final.
A symbol present in all traditional cultures, the shadow is the opposite of light, the yin aspect opposite of yang; the shadow is the image of fleeting, unreal and changing things; the shadow can be the distorted, distorted image of a real being or an object; not least, shadows can be seen as obsessions, the memories that haunt us; in most archaic cultures there was the concept of shadows of the dead, as a link between living beings and those who are no longer with us.
I have tried to transpose musically some of the meanings of this symbol in a cycle of works entitled UMBRE, a cycle that contains orchestral and chamber pieces in different instrumental settings: “Umbre I” – a concerto work for violin, string orchestra and percussion, “Umbre II” – trio for violin, cello and piano, “Umbre III” – for cello and electronic medium, “Umbre IV” – Concert for cello and orchestra. Due to the polysemanticism of the symbol, each work is different in evolution, material and expression, as it uses particular aspects drawn from the same common idea: shadow.
“Umbre III” was written for Marin Cazacu in 2003. The whole work represents a continuous evolution from light to dark, materialized sonically by the gradual transformation of sound substance and registers, by the transparency or densification of sound matter, by accumulations and rarefactions, by alternations and superimpositions of different layers, which appear and disappear, deformed or not, as “shadows of shadows”. The cello is surrounded by its own (pre-recorded) shadows but also by suggestions of other stringed instruments (the shamisen and biwa of traditional Japanese culture) or percussion.
There are also shadows (memories) of other music, my own or from other sound worlds – allusions to traditional Romanian and Japanese music or the obsession with an Indian flute at the end.
Adrian Pop (1951) – “Gordun” (2005)
Lucrarea “Gordun” pentru violoncel solo a fost scrisă în anul 2005 la sugestia violoncelistului american Matt Haimovitz, pentru a fi inclusă pe CD-ul intitulat “Goulash!” (produs la New York în vara aceluiaşi an). Titlul piesei face aluzie la termenul de «gordună» prin care este desemnat contrabasul în cadrul ansamblului tradiţional de coarde caracteristic folclorului instrumental transilvan. Piesa se constituie pe baza prelucrării unor motive de sorginte folclorică, unde câteva elemente de citat, supuse unor transfigurări ritmice, melodice şi instrumental-timbrale, alternate cu zone “imaginar ancestrale” sunt întreţesute în derularea unui discurs condus după principii interne de dezvoltare şi contrast.
The work “Gordun” for solo cello was written in 2005 at the suggestion of American cellist Matt Haimovitz for inclusion on the CD entitled “Goulash!” (produced in New York that summer). The title of the piece alludes to the term “gordună”, which is used to designate the double bass in the traditional string ensemble characteristic of Transylvanian instrumental folklore. The piece is based on the processing of folkloric motifs, where several elements of quotation, subject to rhythmic, melodic and instrumental-timbral transfigurations, alternating with “imaginary ancestral” areas are interwoven in the development of a discourse guided by internal principles of development and contrast.
Margareta Ferek-Petric (1982) – “Product Testing” (2018)
Piesa “Product testing” pentru violoncel solo a apărut ca o (auto)reflecție asupra societății hipercomsumeriste și reprezintă muzica/ arta ca un “obiect utilitar”. Instrumentistul, precum și oricine urmărește partitura, obține o perspectivă asupra psihicului unui consumator prin intermediul diferitelor denumiri de secțiuni: confuzie, admirație, numărarea banilor, artă adevărată, visare. Aceste secțiuni sunt semnături ale diferitelor caractere muzicale și aspecte umane ale consumului. Folosind mai multe gesturi teatrale și produse neobișnuite pentru a cânta la instrument, secțiunile formează un tot care experimentează cu diverse sunete de violoncel și tratează clișeele într-un mod jucăuș. Forma piesei poate fi privită ca o formă metaforică de pod (A-B-A) și reprezintă un cerc etern de dorință pentru consum.
The piece “Product testing” for cello solo emerged as a (self)reflection on hyperkomsumerist society and represents music/art as an “utility object”. The instrumentalist, as well as anyone who follows the score, gets insight into a consumers´ psyche through various section names: confusion, admiration, counting money, true art, dreaming of. These sections are signatures of different musical characters and human approaches to consumption. Using several theatrical gestures and unusual products to play the instrument, the sections form a unit which experiments with various cello sounds and treats the clichés in a playful way. The form of the piece may be regarded as a metaphorical bridge form (A-B-A) and represents an eternal circle of yearning for consumption.
Giovanni Sollima (1962) – “Alone” (1998)
Giovanni Sollima (n. 24 octombrie 1962, Palermo, Sicilia, Italia) este un compozitor și violoncelist italian. S-a născut într-o familie de muzicieni și a studiat violoncelul cu Giovanni Perriera și compoziția cu tatăl său, Eliodoro Sollima, la Conservatorio di Palermo, unde a absolvit cu cele mai mari onoruri. Ulterior, a studiat cu Antonio Janigro și Milko Kelemen la Musikhochschule Stuttgart și la Universität Mozarteum Salzburg. În calitate de compozitor, Sollima are influențe variate, incluzând jazz și rock, precum și diverse tradiții etnice din zona mediteraneană. Muzica lui Sollima este influențată de minimalism, compozițiile sale prezentând adesea melodii modale și structuri repetitive. Deoarece lucrările sale sunt caracterizate de o abordare mai diversă și mai eclectică a materialului decât primii compozitori minimaliști americani, criticul american Kyle Gann l-a numit pe Sollima compozitor postminimalist. Sollima a colaborat cu poeta și muziciana americană Patti Smith, apărând pe discurile acesteia și cântând cu ea în concert. El colaborează, de asemenea, cu Silk Road Project.
Giovanni Sollima (born 24 October 1962 in Palermo, Sicily, Italy) is an Italian composer and cellist. He was born into a family of musicians and studied cello with Giovanni Perriera and composition with his father, Eliodoro Sollima, at the Conservatorio di Palermo, where he graduated with highest honors. He later studied with Antonio Janigro and Milko Kelemen at the Musikhochschule Stuttgart and at the Universität Mozarteum Salzburg. As a composer, Sollima’s influences are wide ranging, taking in jazz and rock, as well as various ethnic traditions from the Mediterranean area. Sollima’s music is influenced by minimalism, with his compositions often featuring modal melodies and repetitive structures. Because his works are characterized by a more diverse and eclectic approach to material than the early American minimalist composers, the American critic Kyle Gann has called Sollima a postminimalist composer. Sollima has collaborated with the American poet and musician Patti Smith, appearing on her records and performing with her in concert. He also collaborates with the Silk Road Project.