LAISSEZ RÉSONNER: In Memoriam Octavian Nemescu

Primăvara 1992

Olivier Messiaen, Et exspecto resurrectionem mortuorum, partea a III-a „L’heure vient où les morts entendront la voix du Fils de Dieu…“

Profesorul Octavian Nemescu ne îndreaptă atenția asupra curbei uriașe a gongului și tam-tam-ului care încep în pp, insesizabil, la umbra suflătorilor, cresc până la fffff și sunt lăsate să vibreze „infiniment long“.

Sunt copleșită de această lucrare pe care o ascult pentru prima dată. Sunt copleșită însă mai ales de convingerea, pasiunea cu care Octavian Nemescu ne vorbește despre importanța spațiului în care a avut loc prima audiție, dar și a orei concertului: Sainte-Chapelle, ora 11 dimineața (7 mai), când soarele, răzbătând prin diversele vitralii, umple aerul de culori ce se întrepătrund cu sunete, acorduri, vibrații… Când ne spune aceste lucruri, profesorul nostru aduce la lumină ceva adânc trăit, experimentat, sau care urmează a fi experimentat. De aici forța sa.

Imensul crescendo al gongului și tam-tam-ului este precedat de sunete de clopote smulse din liniște, urmate de exclamația vehementă a tutti-ului ce face apoi loc unui unison funebru la alămuri.

Octavian Nemescu ne prezintă muzici în care omul și compozitorul Octavian Nemescu se regăsesc întru totul. Strigăt, lungă meditație pe un sunet, pauză, vibrație. Pe aceste dale își pășește el viața, aici se regăsește opera lui care ia chipul unei mărturii.

Așa cum notează Messiaen, LAISSEZ RÉSONNER!

Dana-Cristina Probst, compozitoare

Foto: Mihai Benea