Festivals

Ligeti Festival #3 | Mysteries of the Macabre

Titlul concertului de închidere al festivalului ”Ligeti” 2020, ne arată cum compozitorului transilvănean mizează totul pe cartea lui Nekrotzar. În încercarea de a descifra Misterele Macabrului, am explorat această temă labirintică sondând culoarele deschise de Igor Stravinsky, George Crumb, Adrian Borza, Michael Daugherty și, evident György Ligeti. Călăuze ne vor fi artiștii clujeni ai ansamblului Ad-HOC ”and Friends”, solista operei Maghiare din Cluj-Napoca Ibolya Vigh, sub bagheta imperială a austriacului Gottfried Rabl.
***
The title of the 2020 Ligeti Festival’s closing concert suggests the Transylvanian composer staking everything on Nekrotzar’s card. In our quest to decipher the Mysteries of the Macabre, we have explored this labyrinthine topic, searching the passageways opened by Igor Stravinsky, George Crumb, Adrian Borza, Michael Daugherty and, of course, György Ligeti. Our guides will be the Cluj based musicians of the AdHOC ”and Friends” Ensemble, Ibolya Vigh, soloist of the Hungarian Opera House of Cluj-Napoca, under the imperial baton of the Austrian conductor Gottfried Rabl.

Ligeti Festival #3 | In Paradisum

Festivalul ”A Tribute to György Ligeti in His Native Transylvania” își propune, pe lângă celebrarea acestui artist transilvănean de geniu, plasarea în vitrina internațională a tinerilor compozitori români. Dacă în ediția precedentă, reflectorul a fost pus pe Diana Rotaru din București, ediția a III-a a ales un tânăr compozitor clujean de elită, câștigător a două valoroase premii ”George Enescu” pentru creație (2014 și 2018): Alexandru Ștefan Murariu. Din pachetul cărților de ”Tarot ligetian” al ediției 2020 (ediție centrată pe tema morții tradusă în sonoritățile muzicii contemporane), extragem cartea celui pe care îl numim ”Composer in residence”. El a compus cu această ocazie o piesă, la comanda festivalului, dedicată lui György Ligeti: ”In Paradisum, Chorus Angelorum”.

Concertul din joi, 29 octombrie, ora 19:00 (transmis in direct pe www.ligetifestival.ro) este co-finantat de AFCN, realizat cu sprijinul Primăria Municipiului Cluj-Napoca, in parteneriat cu Academia Națională de Muzică „Gheorghe Dima”.

Alexandru Ștefan Murariu: “După prima discuție avută cu directorul festivalului pe marginea tematicii și după ce m-am gândit la conturarea unui program, m-am bucurat să aflu că numărul încă fraged de opusuri pe care l-am izbutit include titluri și muzici care se apropie de Tanathos-ul în creația muzicală contemporană.
Fie că ne referim la un sens figurat, prin prisma lucrărilor inspirate din spiritual și religios, fie că ne referim la tematica morții într-un timeline sonor, muzica pe care o veți asculta rezonează mai mult cu o parte luminată sau cu o factură estetică asemănătoare recviemului Brahmsian. Ideea concertului In Paradisum și a lucrării comandate de către Festivalul „A Tribute to György Ligeti in His Native Transilvania” ne conduce așadar înspre o privire optimistă sau către infinitul existenței spirituale pe care ni l-am putea imagina.”
Format ca violonist la Liceul de Muzică „Sigismund Toduță” din Deva, Alexandru Ștefan Murariu este absolvent al Academiei de Muzică „Gheorghe Dima”, în cadrul clasei de compoziție a maestrului Adrian Pop. Având un parcurs profesional remarcabil, face parte din rândul tinerei generații de compozitori români datorită numeroaselor distincții pe care le-a dobândit de-a lungul anilor de studiu. Laureat al concursurilor naționale „Liviu Comes”, „Ștefan Niculescu”, „Alexandru Zirra”, „Vox Mundi” și internaționale precum Concursul „Sigismund Toduță” sau concursul din cadrul festivalului „Innersound New Arts” Alexandru Ștefan Murariu a obținut în anii 2014 și 2018 prestigiosul premiu pentru compoziție al Concursului Internațional „George Enescu”, cu lucrările El Niño (secțiunea muzică de cameră) și Concert pour clarinette et orchestre (secțiunea muzică simfonică) . În 2015 ;i 2019 a fost numit unul dintre câștigătorii bursei „George Enescu” a Institutului Cultural Român, constând într-o rezidență de trei luni la „Cite Internationale de Arts” din Paris. Lucrările sale au fost interpretate atât pe scene naționale, cât și pe cele internaționale de către ansambluri din România, Germania, Scoția, Franța sau Elveția. În anul 2017 a fost distins cu Premiul Filialei Cluj a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (UCMR) și în 2018 a primit premiul UCMR pentru creație corală. A participat la numeroase cursuri de măiestrie susținute de Carol Beffa, Allain Gaussin, Francois Paris, Bruno Mantovani (Franța), Elkana Amos (Israel), Jorg Widmann, Manfred Stahnke, Peter Ruzicka (Germania), Dan Dediu, Costin Miereanu, Gabriel Iranyi (România), Lasse Thoresen (Norvegia) sau Agustín Fernández (Marea Britanie).
Born in 1989 in Deva, Alexandru Ştefan MURARIU received his first music lessons at the age of 8. In 2018, after ten years of university studies he graduated the „Gheorghe Dima” Music Academy in Cluj-Napoca (Bachelor, Master and PhD degrees) coordinated by Prof. Adrian Pop, an outstanding personality in contemporary music. Since 2016 he is a member of the Romanaian Composers and Musicologists Union with awards in 2017 and 2018. In his recent past, Alexandru Murariu attended several composition contests earning important national and international awards like the PRIX DE COMPOSITION a la memoire de Nadia Boulanger (2016), and the the „George Enescu” Prize for chamber music in 2014 and for symphonic music in 2018. His work consists in chamber, orchestral and choir music, some of which are published and are regularly performed by several Romanian soloists, choirs and ensembles from Romania, France and Germany.

Ligeti Festival #3 | Crossing the Styx

Din evenimentele Festivalului “A Tribute to György Ligeti in his Native Transylvania”, ediția a III-a, online, centrată în acest an pe tema morții reflectată în creația contemporană: în data de 31 octombrie ora 19:00, vom porni într-o tulburătoare călătorie muzicală inițiatică, marca Irinel Anghel. Destinația: ”Lumea de dincolo”. Filmul “Crossing the Styx: Whispers from the Underworld” – Avant-Goth performance by Irinel Anghel  va fi transmis live pe www.ligetifestival.ro.

Lumea din adâncuri a fost și va fi mereu un spațiu al misterului ce invită oamenii la calătorii deopotrivă fascinante și înfricoșătoare. Întâlnirea cu necunoscutul face să tresară în fiecare, atât curiozitatea cât și ezitarea. Concertul-film propus de Irinel Anghel ce îi are ca parteneri pe Călin Torsan și Alexandru Claudiu Maxim, oferă astfel o experiență într-un teritoriu sonor și vizual, aflat dincolo de obișnuit, de marginile convențiilor, în care nu poți intra decât „murind” pentru tot ceea ce crezi că ești și că știi. Muzica îngroapă alte muzici și secrete șoptite, solicitând o ascultare activă, de adâncime, o audiție de tip “vânătoare de informații ascunse”, având susținere în plan vizual printr-un gen bizar al filmului suprarealist cu alură de joc video postumanist. Stilul „avant-goth” permite explorarea din punct de vedere artistic al acestor zone „întunecate”, nevăzute și neauzite din perspectiva percepției clasice, prin accesarea unui arsenal de tehnici vocale, instrumentale, electronice și video extinse, generatoare de „ficțiuni reale”.

Irinel Anghel atrage atentia publicului: “ca sa nu ne vedem pe cursul Styxului – purtati masti si daca totusi ne intalnim acolo: purtati casti! Pentru ca altfel nu veti putea auzi muzica si mesajele ce vin din Underworld.”

Irinel Anghel (n. 1969) este compozitoare, performer vocal și artist interdisciplinar. A absolvit cursurile Liceului de Muzică „George Enescu” din București, secţia pian (1988) şi pe cele ale Universităţii de Muzică din București, secţia Muzicologie (1994) şi secţia Compoziție (1996). Master în Muzicologie (1995) şi Compoziţie (1997), Irinel Anghel este doctor în ştiinţe muzicale din 2003 și absolventă a programului postdoctoral (MIDAS) în cadrul UNMB (2013).

Creaţia ei componistică conține lucrări instrumentale (Cellosonata, Miro en Miroir – Hommage a Miro, Ephemeral Equilibrium, Metablues, Everything and Nothing – Hommage a Borges), muzică de cameră (Morfogeneză, Fur Elise String Quartet, La Persistance de la Memoire – Hommage a Dali, Peştera inimii, Arrets, Rotations bizarres, etc.), muzică electronică (O cină cu demonii mei, Arca lui Irinel, Spălătorul de creiere, I doll, Irinel FM, Phantom Power, ş.a.) lucrări simfonice (Mitul lui Sisif, Turnul Babel, Rinocerii, Mondes Impossibles I – Hommage a Escher, Chimeres – perspective magrittienne, Labyrinthe, ş.a.) şi muzică de teatru (spectacolul Amanţii însângeraţi, opera Elizaveta Bam). În ultimul timp activitatea ei este dedicată artei interdisciplinare, hibride, de fuziune si performance art-ului. Printre proiectele „crossing-borders” create și prezentate public sunt Magic, Shopping in ParadoXphere, Talking to my Fears, Fairies and Fishes,, It’s all about me sau Ziua de la Miezul Noptii, Your Highness, What about your freedom?, ArtSpa, MMMuzMobil, Postumanism, Zoopera, Ghostphony ş.a., dezvoltând o direcţie personală, bazată pe curiozitate, spontaneitate şi atitudini provocatoare, în care Irinel Anghel explorează posibilităţile sale de exprimare prin combinații de mișcare, teatru, cântat-vorbit. Este adepta artei experiențiale cu detente suprarealiste.

Irinel Anghel a fost distinsă cu Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (1998, 1999, 2002, 2004, 2014, 2017), Premiul „George Enescu” al Academiei Române (1999), Premiul „Uchimura” acordat de Institutul Internaţional de Teatru (UNESCO) pentru muzica originală a spectacolului de teatru Amanții însângerați (2002), The 2003 International New Music Consortium Award (New York). În perioada 2010 – 2012, Irinel Anghel a fost director artistic al festivalului Săptămâna Internațională a Muzicii Noi. În prezent este redactor-șef al Revistei Muzica a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor.

Călin Torsan (n. 1970) este clarinetist, saxofonist și performer vocal dedicat artei experimentale, ce face parte din mai multe grupuri (fiind în mare parte și fondator al acestora) cu care a susținut concerte în țară și în străinătate și alături de care, a contribuit la realizarea multor CD-uri apărute în ultimii 15 ani: Domnișoara Pogany (Aperçu – Tempo Music, 1996; Symbollein – Just Music, 2001); Einuiea (Povestiri bizantine – Just Music, 2004; Noa – Macondo Music, 2008); Nu & Apa Neagră (Omag – Lollipoppe Shoppe, 2008; Descântecul Apei Negre – Lollipoppe Shoppe, 2011); Avant’n’Gard (Soare staniol – producție proprie, 2012; Colinde netemperate – producție proprie și reeditare în 2017 la Thirsty Leaves Music, Salonic; Fuchsiada – Editura Art, 2013); abuabua (O mână de boabe – producție proprie, 2015); multumult (ZIGZAG – Thirsty Leaves Music, 2015; lungdrumscurt – producție proprie, 2016; Deeper Kind of Yellow Blue – Thirsty Leaves Music, 2018). Din anul 2016 a colaborat cu Irinel Anghel în diferite proiecte interdisciplinare, experiențiale precum Postumanism, Apartamentul lui Barba Albastră (2016), Zoopera, Aaaaaaaaaaa (2017), Ghostphony, Xolinde Sfolinde LOLinde (2018), Dollcore Doll-hall in Doll Moll (2019).

Alexandru Claudiu Maxim (b. 1990) • Visual artist, performer • Member of Pastila Roz Group

Works • Art Safari: “Young blood.” (2019) • NeoNlitic#4” (2019) • NeoNlitic#3”  (2019) • Pastila Roz: „The resolution will be supervised” (2019) • Pastila Roz: “Deadline. Hotline?”, set design and video installation (2019) • Pastila Roz: “Love Frequency 628 HZ”, set design for performance art, (2018) • NeoNlitic#2” (2018) • “NeoNlitic” (2018) • “365 days&nights” (2018) • Pastila Roz: “Noaptea caselor #5” (2018) • MORA Emerging 2018, photo & video section • “Pastila Roz TV” – multimedia installation, (2018) • Phantom Power – Postnegru – experimental film 2018 · Dog Day Afternoon (live video) (2018) · Pastila Roz: „Hyperpink” – multimedia installation (2017)

Performance art · Dollcore Doll-Hall in Doll Moll by Irinel Anghel (2019) · Xolinde, SFolinde, LOLinde by Irinel Anghel (2018) · GHostphony) by Irinel Anghel – (2018) · Ziua cu trei ceasuri altfel by Irinel Anghel (2017) · Zoopera by Irinel (2017)

https://www.instagram.com/alexandruclaudiumaxim/

Ligeti Festival #3 | Thanatos in Contemporary Music: from the Tragic to the Grotesque

The Association “Transylvania Art and Science”, Cluj-Napoca, Romania in collaboration with the “Gheorghe Dima” National Music Academy Cluj-Napoca is pleased to announce the International Conference Thanatos in Contemporary Music: from the Tragic to the Grotesque - October 30th and 31st, 2020 (ZOOM platform, each day from 11 a.m. to 2 p.m., Romanian time).

The event is organised within the Festival A Tribute to György Ligeti in his Native Transylvania - 3nd edition, supported by:A.F.C.N. Romania and the Town Hall of the city of Cluj-Napoca. Festival director: Dr. Bianca Ţiplea Temeş.


The present edition of the festival reflects the ways in which the subject of death is approached in contemporary music and Ligeti serves as an ideal focus for both the conference and its accompanying concerts. In the context of the current global pandemic, this might be said to be rather darkly appropriate, especially at Halloween in Transylvania.

Between the volatile, sublime ”Lux aeterna”, the dramatic ”Requiem”, the evocation of Romanian folk laments in the Piano Étude ”Automne à Varsovie” and the strong grotesque flavour of the opera  ”Le Grand Macabre”, Ligeti´s music explores a wide range of funebral nuances. Through his music, researchers are invited to explore the music of many other composers whose work occupies similar emotional terrain.

The conference brings together contributors from leading European and American Universities, aiming to outline the many masks of Thanatos, as a kaleidoscope made by pieces of Béla Bartòk, Arnold Schönberg, György Ligeti, Bruno Maderna, Ștefan Niculescu, Myriam Marbe, Zoltán Jeney, Violeta Dinescu, Doina Rotaru, Zygmunt Mycielski, Roman Palester, Dan Dediu, Kaija Saariaho, etc.

The conference concludes with the presentation of the new volume A Tribute to György Ligeti in his Native Transylvania, edited by Bianca Țiplea Temeș and Kofi Agawu at MediaMusica, Cluj-Napoca.  

We welcome participants from around the world to attend this event via ZOOM, by filling in the FREE REGISTRATION FORM, by October 25th:

https://forms.gle/WnNxnELhrooWW5Ex7

The festival will be streamed online,

between October 28th to November 1st, 2020, at www.ligetifestival.ro

Conference program:

Hermann Danuser (keynote speaker) (Humboldt University Berlin): Memorial-Topic in the 20th Century, or: Schoenberg’s Modernist Genealogies

Wolfgang Marx (University College Dublin): “a long time spent in the shadow of death”. Death and Mourning in Ligeti’s Music 

László Vikárius (Bartók Archives, Institute for Musicology, Research Centre for the Humanities Budapest): “This is my death song”: Between “funèbre” and “grotesque” in Béla Bartók’s Compositions of 1908

Zoltán Farkas (Béla Bartók Memorial House, Budapest): Zoltán Jeney’s Funeral Rite

Amy Bauer (University of California, Irvine): “Are you dead, like us?” The liminal status of the undead in the music of Ligeti

Beata Bolesławska-Lewandowska (Institute of Art, Polish Academy of Sciences, Warsaw): Zygmunt Mycielski’s “Rescue” songs to words by Czesław Miłosz and Roman Palester’s “Requiem” – two ways for reflecting death in Polish music shortly after WW2 

Benjamin Levy (University of California, Santa Barbara): Death in Hamburg? Memorial Aspects of Ligeti’s Late Concerto

Olguța Lupu  (National University of Music Bucharest): From Thanatos to Elysian Fields in Dan Dediu’s Music

Elena Maria Șorban (Gh. Dima National Music Academy Cluj-Napoca): Exercises on Dying? Reflexions on Ligeti’s Unpublished Early Latin Cantatas

Pavel Pușcaș.(Gh. Dima National Music Academy Cluj-Napoca): Bruno Maderna’s Requiem

Bianca Țiplea Temeș (Gh. Dima National Music Academy Cluj-Napoca): The sound of tears falling: the Dawn Song (Cântecul zorilor) in Romanian composition

Cluj: Rezonanțe – program de muzică nouă, 19 august

Misiunea Rezonanțe – Program de Muzică Nouă (Cluj-Napoca) este de a promova și difuza producții muzicale contemporane regionale și internaționale.

REZONANȚE se vrea un punct permanent de dialog cultural atât la nivel local, cât și la nivel european și internațional.

REZONANȚE promovează teoriile muzicale contemporane precum și dezvoltarea practicii muzicale locale.

Primul eveniment din Rezonanțe – Program de Muzică Nouă va avea loc în data de 19 august 2020, de la orele 20:00 în curtea Casei Tranzit (str. Barițiu, nr 16, intrarea dinspre Strada Fără Nume).

 

CUVINTE ȘI MUZICĂ / WORDS AND MUSIC

Artiști: Vida Bernadette – soprana, Haáz Márton – flaut, Márkos Albert – violoncel, compoziție, Antal Attila – contrabas

Program:

Tandori Dezső – Koan I

Tandori Dezső – Kontinuität

Tandori Dezső – Situație – Haiku

William Shakespeare – Fye on sinful fantasy

William Shakespeare – Philomel with melody

Balassi Bálint – Iartă-ne, Doamne (Cântecul Unitar 114.)

Szenczi Molnár Albert – Psalmul XC (Cântecul Unitar 119.)

***

Organizator: Fundația Tranzit

Finanțatori: Bethlen Gábor Alapkezelő Zrt, Fundația Communitas, AFCN

Mai multe informații: www.facebook.com/tranzith

Fundația Tranzit își rezervă dreptul de a schimba programul. Intrarea liberă.

Numărul locurilor sunt limitate. Intrarea se face pe bază de registrare prealabilă pe adresa: reserve.tranzithouse@gmail.com. Evenimentul se derulează cu respectarea restricțiilor actuale pentru oprirea răspândirii noului coronavirus, purtarea măsții sanitare corecte (acoperind gura și nasul) este obligatorie pe tot parcursul concertului. Participarea persoanelor care prezintă simptome de infecție respiratorie nu va fi posibilă.

Programul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul programului sau de modul în care rezultatele programului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitea beneficiarului finațării.

Zilele estivale ale muzicii românești 2020

Zilele estivale ale muzicii românești | 7-12 iulie 2020

„Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România – 100 de ani”

Întotdeauna i-am admirat pe cei care au și chef, și timp. În cel mai bun caz, majoritatea dintre noi au ba una, ba alta. Iar uneori n-au nici una, nici alta. De cele mai multe ori avem chef, dar nu avem timp. De puține ori avem timp, dar nu avem chef, iar de foarte puține ori n-avem nici chef, nici timp. De aceea, când am și chef, și timp, mă consider fericit. Atunci e posibil să pot face ceva de calitate.

Cam așa gândeam la începutul lui martie 2020. Mă calibrasem pentru o ediție a XXX-a a festivalului Săptămâna Internațională a Muzicii Noi, publicasem programul pe Facebook, oamenii se bucurau, dădeau Like-uri și pregătirile începuseră.

Apoi a venit pandemia de coronavirus și totul s-a închis. Iată, mi-am zis, nu ajunge să-ți găsești cheful și timpul să faci ceva. ”Peștișorul de aur” al fiecăruia dintre noi mai trebuie să ne îndeplinească o dorință: să facă posibilă prezența kairos-ul, a timpului propice. Fără momentul oportun, ființa oricărui fapt sau dat e neîmplinită: n-a fost să fie, după cum spune Noica.

Ceea ce prezentăm în continuare nu este un substitut al SIMN 2020 care n-a fost să fie, ci un “va fi fiind” al năzuinței de a marca festiv jubileul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor la 100 de ani, la timp și cu chef. I-am spus Zilele estivale ale muzicii românești. Poate că dacă avem, de data aceasta, kairos, ne vom regăsi și cheful și timpul de a privi cu speranță la zorii unui SIMN 2021 reîntors, reîncărcat și revoluționar.

Deocamdată, însă, ne smerim – răniți, răscoliți și răvășiți – cu restrângeri, reluări, redări, repuneri, retușuri, revizitări, refaceri și regenerări.

Dan Dediu – Secretarul Biroului de muzică instrumentală și multimedia al U.C.M.R.

***

PROGRAM

Toate concertele vor avea loc la Palatul Cantacuzino (curtea interioară), str. Calea Victoriei nr. 141, la ora 19.00.

 

MARȚI, 7 IULIE

The World of Sounds Immediately After | Ion Bogdan Ștefănescu (flaute, sona, tiuga & bandă)

Dinu GHEZZO: In Search of Euridice

Thorsteinn HAUKSSON: Cho

Irinel ANGHEL / Ion Bogdan ȘTEFĂNESCU: Empatie

Mihaela VOSGANIAN: MetaMorph(o)Eu)s/is (p.a.a.)

Invitată: Mihaela Vosganian (percuție Midi)

Violeta DINESCU: Șarpelecupene pentru sona & 24 flaute

Aurel STROE: Aleph

Adrian ENESCU: Ireversibil

 

MIERCURI, 8 IULIE

Parallel Destinies | Emil Vișenescu (clarinet)

Invitați: Oana Spânu-Vișenescu (violă), Ștefan Voinic (clarinet bas)

Tiberiu OLAH: Sonata pentru clarinet solo

Octavian NEMESCU:  Parallel Destinies pentru clarinet contrabas, clarinet bas și bandă

Sabin PĂUȚA: Jocuri IV pentru clarinet și violă

Viorel MUNTEANU:  Invocații pentru clarinet solo

Doina ROTARU: Fum pentru clarinet solo

 

JOI, 9 IULIE 

Duo Cello Jaya | Mircea Marian, Ella Bokor (cello)

Aurelian BĂCAN: Frumoasa și bestia

Diana ROTARU: Lut

Sebastian ANDRONE: Fresco meets Baldi

Mariela RODRIGUEZ: Switch on – switch off

Roman VLAD: Urme pentru violoncel solo

Vlad Razvan BACIU: The nightmare of light

DanDe POPESCU: Doppelgänger

Bogdan PINTILIE: Go!

 

VINERI, 10 IULIE 

Echos | Diana Moș (vioară)

Invitată: Adriana Maier (pian)

Eugen WENDEL: Recercare pentru vioară solo

Ștefan NICULESCU: Echos II pentru vioară și sintetizator

Nicolae BRÂNDUȘ: Bowstring pentru vioară

Mihai MĂNICEANU: Chaplin dancing Chopin pentru vioară (p.a.a.)

Anatol VIERU: Versete pentru vioară și pian

 

SÂMBĂTĂ, 11 IULIE 

Recital de lieduri | Claudia Codreanu (mezzosoprană) și Diana Dembinski-Vodă (pian)

Paul CONSTANTINESCU: Cântec de adormit Mitzura, pe versuri de Tudor Arghezi

Mihail JORA:  Primavară, primavară, pe versuri de Octavian Goga

Dan CONSTANTINESCU: Six poèmes français pe versuri de Rainer Maria Rilke (Ce soir, mon coeur, Puisque tout passe, La biche, Pays arrete a mi-chemin…, Chemins, Solitude)

Nicolae TEODOREANU: Lacrima și raza, 4 lieduri pe versuri de Lucian Blaga (Lacrima și raza, Vei plânge mult ori vei zâmbi?, Flăcări, Cântec sub stele)

Adrian RAȚIU: Liedurile nr. 8, 9 si 10 din ciclul Hommage à Erik Satie, pe versuri de Tristan Tzara

Theodor GRIGORIU: Scrisoare către păsări a Sfântului Francisc din Assisi

Felicia DONCEANU: Cântece pentru o fată frumoasă

Sorin LERESCU: 3 lieduri din ciclul O oră de iubire, pe versuri de Gheorghe Tomozei (Ora de iubire, Uitare, Sonuri)

Dinu SAVU: Prometeu pe versuri de Nicolae Coman (p.a.a.)

Diana VODĂ: Descântec pentru mezzosoprană, pian și instrumente de percuție, pe versuri populare (p.a.a.)

Dan BUCIU: Monopisica în monorimă, versuri proprii (p.a.a.)

 

DUMINICĂ, 12 IULIE 

Cvartetul de coarde GAUDEAMUS | Lucia Neagoe (vioara I), Raluca Irimia (vioara a II-a), Leona Varvarichi (viola), Ștefan Neagoe (violoncel)

Cornel ȚĂRANU: Cvartet de coarde nr.1

Ulpiu VLAD: Înmuguriri pentru cvartet de coarde

Dan DEDIU: Axis – Cvartet de coarde nr. 6

Adrian IORGULESCU: Cvartet de coarde nr. 6

 ***

Organizator:

Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România
Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România – Asociația de Drepturi de Autor

Parteneri:

Radio România
Universitatea Națională de Muzică din București
Muzeul Național ”George Enescu”
Aectra

Parteneri media:

Radio România Cultural
Radio România Muzical
Actualitatea Muzicală

SIMN 2020 – Program (RO)

Săptămâna Internațională a Muzicii Noi 2020

Bucuresti, 23-20 mai 

SÂMBĂTĂ, 23 MAI

Ateneul Român, ora 19

Gulliver (1)

Orchestra Concerto a Universității Naționale de Muzică din București

Dirijor: Bogdan Vodă

Solist: Vlad Maistorovici (vioară)

Anatol VIERU: Muzeu muzical pentru clavecin și orchestră
Vlad MAISTOROVICI: Concert transilvan pentru vioară și orchestră de coarde
Bogdan VODĂ: {Lucrare nouă} pentru orchestră de coarde (p.a.a.)
Einojuhani RAUTAVAARA: Cantus arcticus – concert pentru păsări și orchestră

Green Hours, ora 21

Matrix (1)

RMN – Radiografie Muzicală Neconvențională
cu un InfoAmbient și Incursiuni în Realități Virtuale

Irinel Anghel & AISSA (Aparat Instrumental de Scanare Sonoră Avansată)
Călin Torsan (saxofon), Bogdan Frigioiu (chitară electrică), Matei Gheorghe (electronics),
Vasile Gherghel (electronics), Darie Nemeș Bota (obiecte sonore)

Experiența VR prin casca Oculus Go: Alexandru Claudiu Maxim

InfoAmbientul eterofonic și polifonic este asigurat de un grup de performeri cititori: Diana Rotaru, Sabina Ulubeanu, Alexandra Dascălu, Alina Tofan, Luiza Mitu, Andrada Stan

***

DUMINICĂ, 24 MAI

MARATON MUZICAL CONTEMPORAN

Ulise (1)

Sala ”George Enescu” a UNMB, ora 11

Trio Contraste
Ion-Bogdan Ștefănescu (flaut), Sorin Petrescu (pian), Doru Roman (percuție)

Peter MACHAJDIK: Sinaia Echos (p.a.a.)
Ghenadie CIOBANU: Trio
Violeta DINESCU: Innenglocken pentru percuție și pian
Doron KAUFMAN: Trio (p.a.a.)
Adrian POP: Aana pentru flaut și pian
Andrei PETRACHE: 3, 2, 1…Start

Sala ”George Enescu” a UNMB, ora 13.00

Gulliver (2)

Recital de lieduri

Bianca Manoleanu (soprană) și Remus Manoleanu (pian)
Invitați: Emil Vișenescu, Stanca Manoleanu, Roman Manoleanu

Adrian POP: Mărțișoare și buruieni (pe versuri de Tudor Arghezi) p.a., pentru soprană și pian: 1. Mărțișoare, 2. Fata din dafin, 3. Spuză fierbinte, 4. Alba, 5. Drumul, 6. Domnița, 7. La icoane, 8. Nu mai zăresc
Nicolae COMAN: Metamorfozele cerului (pe versuri de Giuseppe Ungaretti) pentru voce, clarinet și pian: Tramonto, Trapetto, Stasera, Notte di Maggio, Silenzio Stellata, La Notte Bella, Rose in Fiamme, Mattina
Daniela COJOCARU: Vulpea și corbul (Fedru), pentru soprană și pian (p.a.a.)
Dan BĂLAN: Art loto pentru pian la patru mâini, două soprane și percuție (p.a.a.)

Sala ”George Enescu” a UNMB, ora 17.00

Ulise (2)

Cvintet de suflători ”V COLORIS” (Danemarca)

Ștefan Diaconu (flaut), Felicia-Gabriela Greciuc (oboi),
Jonas Lyskjaer Frølund (clarinet), Niklas Kallsoy Mouritsen (corn),
Ignas Mazvila (fagot)

Dan DEDIU: Aurorae for woodwind quintet
Aurel STROE: Quintandre
Hans ABRAHAMSEN: Wind Quintet No. 2 “Walden”
Constantin SILVESTRI: Woodwind Quartet op. 13 no. 1
Tamás BEISCHER-MATYÓ: Wind Quintet

Aula UCMR, ora 19

Ulise (3)

Double Recitals

Barrie Webb (trombon), Mihai Măniceanu (pian)

Eve DUNCAN: Deep in Summer (p.a.a.)
Gabriel MĂLĂNCIOIU: Red Time
Cristian BENCE-MUK: {Lucrare nouă} (p.a.a.)
Stuart GREENBAUM: Three Miniatures
Mihai MĂNICEANU: Riffs and Solos

 

Sergiu Năstasă (vioară), Marius Ungureanu (violă)

Lucrări de Mihai Murariu, Șerban Marcu, Lyl Lacy

***

LUNI, 25 MAI

Aula UCMR, ora 17

Gulliver (3)

Duo pianistic Ana Boldea – Marius Boldea

Joel HOFFMAN: Beijing Express pentru pian la patru mâini
Dan CONSTANTINESCU: Sonatină pentru pian la patru mâini
Constantin SILVESTRI: Sonatina pentru pian la patru mâini
Livia TEODORESCU-CIOCĂNEA: Sonatina burlesca pentru pian la patru mâini

Aula UCMR, ora 19

Ulise (4)

Matei Ioachimescu (flaut), Alfredo Ovalles (pian)

Sigismund TODUȚĂ: Sonata a II-a pentru flaut și pian
Armin SANAYEI: Karak pentru flaut solo
Forrest PIERCE: Queen of Heaven
Nicholas OMICCIOLI: Invisible Worlds pentru pian solo
Gabriela Lena FRANCK: Suenos de Chambi (Harawi de Chambi, Marinera)

MARȚI, 26 MAI

Aula UCMR, ora 17

Ulise (5)

Ansamblul SonoMania

Conducerea muzicală: Diana Rotaru
Dirijor: Simona Strungaru

Anton SVETLICHNY: The Atrocity Exhibition pentru vioară, cello și pian (p.a.r.)
Heinz HOLLIGER: Studie über Mehrklänge pentru oboi
George BALINT: Rhoe pentru clarinet, vioară și pian
DanDe POPESCU: Soar pentru oboi, clarinet, vioară, cello și pian (p.a.a.)
Călin IOACHIMESCU: Tetrachords pentru clarinet, vioară, cello și pian
Liviu MARINESCU: Pulse pentru clarinet, vioară, cello și pian (p.a.r.)
Doina ROTARU: Legend III pentru oboi, clarinet, vioară, violoncel și pian

Sala ”George Enescu” a UNMB, ora 19

Gulliver (4)

Double Recitals

Ansamblul ARCHAEUS

Dirijor: Mircea Pădurariu

Liviu DĂNCEANU: Andamento pentru vioară, clarinet și percuție
Laurențiu GANEA: Archaeus MMXVII
Nicolae BRÂNDUȘ: Archaeusursum (p.a.a.)
Mihai MĂNICEANU: {Lucrare nouă} (p.a.a.)

 

Ora 20

Ansamblul Game

Conducerea muzicală: Alexandru Matei

Tiberiu OLAH: Spațiu și ritm
Anatol VIERU: Mozaic
Ștefan NICULESCU: Incantations pentru 6 percuționiști

***

MIERCURI, 27 mai

Aula UCMR, ora 17.00

Matrix (2)

Ansamblul Wahnsinn

Barrie Webb (trombon), Marius Ungureanu (violă), Erik Sandberg (corn)

Gráinne MULVEY: Aéra kai chordés (Air and Strings)
Mihaela VOSGANIAN: The temptation of a Mermaid looper, dramatic scene for three action musicians and acousmatic midi-percussion. Scenografie de Diana Nistor. Percuția-midi: Mihaela Vosganian (p.a.a.)

Radio România, ora 19

Ulise (6)

Orchestra de Cameră Radio

Lutz Rademacher, dirijor

Maria Bîldea (harpă), Pablo Márquez (chitară), Cristian Niculescu (pian)

Philippe HERSANT: Le Tombeau de Virgile pentru harpă și orchestră (p.a.r.)
Zad MOULTAKA: Hanbleceya pentru chitară și 15 instrumente (p.a.r.)
Matthias PINTSCHER: NUR for Piano and Ensemble (p.a.r.)
György LIGETI: Concert românesc pentru orchestră

***

JOI, 28 MAI

Sala ”Auditorium” a UNMB, ora 17
Gulliver (5)

ALEA Ensemble (Viena)
Sigrid Präsent (vioară), Igmar Jenner (vioară), Tobias Stosiek (cello)

Dario CEBIC: Obsession – 4. Streichtrio (p.a.a.)
Herbert BOLTERAUER: Trio für 2 Violinen u. Violoncello
Oddvar LÖNNER: Streichtrio op.95
Marco REGHEZZA: Invention-Trio
Igmar JENNER: Miniaturen für Streichtrio
Gerhard PRÄSENT: Big Ben für Streichtrio
Diana ROTARU: Solzi (p.a.a.)

Sala de Operă și Multimedia a UNMB, ora 19
Matrix (3)

EXPERIMENTAL AUDIO-VIDEO ART

Corneliu Dan Georgescu: Odenwald (30’)

***

VINERI, 29 MAI

Sala ”George Enescu” a UNMB, ora 17

Nirvana (1)

Recital de lieduri

Claudia Codreanu (mezzosoprană) și Diana Dembinski (pian)

Nicolae TEODOREANU: Lacrima și raza – ciclu de lieduri
Adrian RAȚIU: 3 lieduri din ciclul Hommage à Erik Satie
Dan CONSTANTINESCU: Six poèmes français
Felicia DONCEANU: ciclul Cântece de fată frumoasă
Dinu SAVU: Prometeu (p.a.a.)
Diana VODĂ: ciclul Anotimpuri (5 lieduri)
Sorin LERESCU: ciclul O oră de iubire
Dan BUCIU: Două lieduri

Radio România, ora 19

Nirvana (2)

Orchestra Națională Radio
Corul Academic Radio

Dirijor: Mihai Agafița
Dirijorul corului: Ciprian Țuțu

Emil Vișenescu (clarinet), Iustinian Zetea (bas), Stanca Manoleanu (soprană), Mihai Urzicana (tenor)

Octavian NEMESCU: PreSimfonia a II-a (p.a.a.)
Adrian IORGULESCU: Ipostaze II pentru clarinet, coarde și percuție
Andrei TĂNĂSESCU: Luceafărul – (actul I al oratoriului) (p.a.a.)

***

SÂMBĂTĂ, 30 MAI

Sala de proiecție, ora 9

NOI ISTORII ALE MUZICII ROMÂNEȘTI

Un proiect al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România și al Universității Naționale de Muzică din București

Coordonator: Olguța Lupu

Sala ”Constantin Silvestri”, ora 11

Gulliver (6)

Ansamblul devotioModerna
Conducerea muzicală: Carmen Maria Cârneci

Carmen Maria CÂRNECI: denn der Tag war noch ganz pentru flaut, violoncel, pian
Dan BĂLAN: Trio pentru flaut, clarinet și pian
Roman VLAD: Prințesa X (VIII.) pentru clarinet și medii electronice
Albert BREIER: Trio pentru vioară, violoncel și pian
Julia DEPPERT-LANG: Duo pentru vioara și flaut (p.a.a.)
Susanne STELZENBACH: Netzwerk pentru flaut, vioară și pian
Gabriel IRANYI: Cvartet petru flaut, vioară, violoncel și pian

Aula UCMR, ora 17

Nirvana (3)

Cvartetul de coarde ”Gaudeamus” (Brașov)

Ulpiu VLAD: Înmuguriri
Maia CIOBANU: Trencadis Quartet
Jung Hoon NAM: Scattering (câștigătorul secțiunii de compoziție-muzică de cameră a Concursului internațional ”George Enescu”, ediția din 2018)

Sala ”George Enescu” a UNMB, ora 19

Nirvana (4)

Ansamblul Profil

Tiberiu Soare, dirijor

Ștefan NICULESCU: Sextuplum
Eugen WENDEL: Recercare pentru vioară solo
Solistă: Diana Moș
Dan DEDIU: Gothic Concerto (versiune integrală)

SĂPTĂMÂNA SUNETULUI 2020, București

SĂPTĂMÂNA SUNETULUI
2-8 martie 2020, București


Sărbătorim a 5-a ediție a Săptămânii Sunetului la București. Ne bucurăm să anunțăm că la sfârșitul anului 2019, Săptămâna Sunetului a intrat sub înaltul patronaj al UNESCO care a îmbrățișat principiile Săptămânii Sunetului angajându-se oficial în protejarea calității mediului sonor și promovarea sunetului ca obiect educativ, cultural și social.

Pentru această ediție, Săptămâna Sunetului continuă colaborarea cu Institutul Goethe care aduce în spațiul Pavilion instalația sonoră prezentată de Germania la ediția 2019 a Bienalei de la Veneția. Împreună cu Centrul Ceh, avem onoarea de a invita muzicianul Ivan Palacký, un experimentalist rafinat și surprinzător. Spectralismul românesc face parte în continuare din programul Săptămânii Sunetului prin prezența într-un concert solo al violonistului Marius Lăcraru, alături de un concert de muzică contemporană susținut de ansamblul SonoMania. Strings&Noise, un duo de coarde invitat cu sprijinul Forumului Cultural Austriac, deschide oficial anul Beethoven printr-un concert și un workshop cu studenții UNMB, iar creația radiofonică este reprezentată de Ilinca Stihi de la Teatrul Național Radiofonic. Sub forma unei mese rotunde, discutăm despre muzica experimentală din spatele Cortinei de Fier, în cadrul proiectului Unearthing the music, co-finanțat de Uniunea Europeană.

Anul acesta acordăm un loc privilegiat podcast-urilor printr-un eveniment amplu de listening și dialog cu autorii celor mai bune podcast-uri locale. Înregistrările de teren și reflecția asupra ecologiei sonore este prezentată printr-o intervenție a lui Balázs Kovács, profesor la universitatea din Pécs, și prin producțiile sonore ale rezidenților din Delta Dunării ai programului Sonic Future. Un alt moment important din programul acestei ediții este o plimbare sonoră propusă de doi arhitecți pasionați de acustica arhitecturală și urbană.

În data de 3 martie, sărbătorim Ziua Internațională a Auzului declarată de Organizația Mondială a Sănătății pentru a aduce în atenția publicului importanța protecției auzului și a sănătății urechii. Pentru a marca această zi, Săptămâna Sunetului organizează o masă rotundă despre tinnitus la care este invitată Dr. Mădălina Georgescu, ORL.

Inovația ediției 2020 este seria de vizite în studiouri de sunet din București pentru a descoperi diversitatea specializărilor din meseria de inginer de sunet, cum ar fi înregistrările de muzică, sunetul pentru filme sau sonorizarea unui concert live. O a patra vizită ne va dezvălui studioul personal al muzicianului Electric Brother.

Săptămâna Sunetului (Semaine du Son) s-a născut în urmă cu 17 ani la inițiativa unui inginer acustician francez, Christian Hugonnet, care a dorit să familiarizeze publicul cu privire la ceea ce înseamnă sunetul, în accepțiunea sa cea mai largă, căutând să arate implicațiile sunetului în viața de zi cu zi. Temele abordate de Săptămâna Sunetului sunt sănătatea auditivă, mediul sonor, tehnicile de înregistrare și redare, acustica, relația sunetului cu imaginea și expresiile muzicale.
Săptămâna Sunetului are loc în peste 100 de orașe din întreaga lume. Bucureștiul e singurul oraș din Europa centrală și de Est care are un astfel de eveniment amplu dedicat exclusiv sunetului și aspectelor sale culturale și societale.

Pentru programul complet, urmăriți site-ul evenimentului : www.saptamanasunetului.ro

Organizator: Asociația Jumătatea plină (Anamaria Pravicencu și Octav Avramescu)
Parteneri onorifici: La-Semaine du Son (Franța), UNESCO
Partenerii ediției 2020: Goethe-Institut Bucuresti, Centrul Ceh (Czech Centre Bucharest), Forumul Cultural Austriac, Rezidența BRD Scena9, Balassi Intézet – Bukaresti Magyar Intézet/Institutul Maghiar din București, Institutul Francez București, Universitatea Nationala de Muzica Bucuresti, Switch Lab, CINETic, Londohome, Pariz, Control Club, Axa Valaha Productions, UNDA Recording și Chainsaw Europe.
Parteneri media: Revista Zeppelin, Decât o Revistă, Scena9

REVIEW: Mario Caroli – The Italian Garden

MERIDIAN 2019

Vlad  Văidean: “Mario Caroli” - English version by Maria Monica Bojin [Romanian version below]

Photos by Sorin Antonescu

I am sure I will never forget the “Italian garden” Mario Caroli made bear fruit among the “sound gardens” occasioned by the 2019 Meridian Festival. I am all the surer, as for a long time I didn’t even manage, much as my duty as a concert reviewer compelled me to, to embody by means of words thankful in at least a satisfactorily measure the true state of grace I am convinced I was not the only one to feel during that recital of November 5 at the Cantacuzino Palace in Bucharest. If I finally reached the shore of verbalisation, it is because the same Mario Caroli met me half-way with an elucidatory statement. Says Caroli, in an interview for the site of Miyazawa flute company, among whose emblematic artists he is: “Performing is like drugs, I am totally addicted to it. These are the only moments in which I feel to be really free, like a bird flying above a flat and endless valley”[1]. I realised that, if I started from this confessed impatience of the performer to take to the stage, I could finally understand and translate into words some of the extremely particular, contaminating emotional vibration which Mario Caroli made possible during each moment of his recital.

It was pure joy, kind of quiet joy and which seemed to fully lighten him, probably the same joy that anybody opening the door of their home feels after a long journey. For he went on stage as if he was returning home. He seemed to know very well that he had come back there where nothing could stand between him and the freedom to live under the only beneficial sign – that of the natural and of intimacy. And precisely because he seemed to know all this, he was also enjoying it all. The little vanities imposed by applause he seemed to greet with a rather distracted deference. It was obvious that, more than receiving our admiration, what mattered for him was to give; to give us the same joy of finding ourselves, through music, in a spotless and more relaxing “at home” than any other home.

He began playing as if by chance, as if impatient to break free, flying off and taking us with him. I was struck by this power to make contact with the musical vibration as if with a revelation under whose gentle and irresistible yoke the entire hall was simply “sentenced” to breathe in unison. It’s a power to fascinate which I felt reconfirmed with each piece, no matter its character: as unexpected the production of the first sound, as instantaneous and fully the teleportation in another dimension, that of the “Italian garden” which simply seized us all with its perfectionist rigour and hypnotic expression, the means by which the gardener succeeded in making it possible.

This was an “Italian” garden because the program consisted mainly in works by Italian contemporary composers, to which were added Toshio Hosokawa’s already legendary Vertical Song I as well as two Romanian works in the same (might we call it typically “Italian”?) vein of that musical eloquence which will say yes, no matter how pastel-shaded and unusual its timbral clothing, to the reference to the ancient landmark of songlike tone. The way he chose and structured the repertoire was for that matter in perfection conjunction with what I believe constitutes an essential element of the magical filter Mario Caroli knows how to prepare and serve: his ability to reach music’s essence of pure emotion, there where its sweetest kernel pulsates.

Of course, the almost unreal technical skills of this maestro was meant, at least in a first stage, to shake and disturb. I believe this to be particularly the case of that electrifying Ritorno a Cartagena by Stefano Scodanibbio, with its polyrhythmic complexities coagulated in a sort of war ritual and extremely picturesque percussive effects scattered all over, compelling the flutist to discover his talents as a shamanic percussionist; and also the case of Carmen Cârneci‘s …une main immense, truly a tour de force because of the almost suffocating density of the play of mutual deformation and recomposition taking place between the sounds of the flute and the syllables of Magda Cârneci’s poem of the same name, which the soloist sprinkled now and then as some whistled and whispered mileposts.

On the other hand, with all the dizzying, if not downright terrible, level of craftsmanship, Mario Caroli doesn’t just remain wrapped, as a distant god, in the blinding light of his own excellence, but close to the listener’s heart, so that he emotionally conquers by showing a musicality governed, at all times, by an unsurpassed gentleness. His obvious perfectionist scruple, manifest in the lucidity with which he insists on curbing the tiniest remainder of sound, is in fact a form of extreme kindness, of a wish to caress and to maybe even pamper each and every turn in the musical phrase. And, after all what other attitude could have proved more fitting than this one to approach the discrete and mysterious breaths Federico Gardella sublimated in his Cinque cori notturni sotto la costa? Or Giacinto Scelsi’s short, but memorable incantation Quais, which flew as a limpid spring, on trajectories hypnotic by their circularity? Or the volutes now aphoristic, then dramatic, wonderfully and captivatingly carved in the narrative logic of Ivan Fedele’s fourth Suite française? Or the essence of a sung, lamenting prayer, alternating at times with dancing frenzies, yet kept in the same bright channel which – as proved by her recent Jyotis – Doina Rotaru doesn’t tire of embarking on? Crowned by this new score of the unique Romanian composer (and it is by no accident that Mario Caroli has an affinity for her hypnagogic lyricism), the whole recital thus seemed to be placed under the same sign of the implicit belief that Doina Rotaru confesses through her music: the belief that the victory of light is indeed possible, even if it only breathes secretly, more like a whisper which, trapped in the madness of the day-to-day, only those who have ears to hear can understand.

I do believe the peak of the evening was the very end, that is, Mario Caroli’s encore – probably the most emblematic rendition I ever heard, of the most emblematic page dedicated to the solo flute – Debussy’s Syrinx. I am not shy to say this, and I take the risk of abusing such words of praise: it wouldn’t have surprised me if I had then started to levitate, together with all the listeners who had almost forgotten to breathe. I felt then as if I saw, in all its splendour, the monument of refinement constantly erected by Mario Caroli’s play resembling an ethereal sculpture. I felt then what the superlative level of a performer’s mission must mean: Mario Caroli’s ability to abduct his listeners in a contemplative experience which goes beyond himself and his flawless art, also beyond the pleasure musical tones as such can produce; it is the contemplation of that order which usually only stays anticipated in the world’s subjacent folds but which now finds its way to the surface – through the agency of music and of that performer who knows that he cannot use it, but must serve it – as a whole of which every listener comes to feel, with the maestro who makes them happy, a small and joyful part. I in fact felt what Mario Caroli himself expressed in his turn at the end of the above-mentioned interview; when asked what advice he has for the young flutist, he answers with these memorable words:

“Music is above all – the flute is just a way to express yourself. It is important to develop the artistic side of your personality. Live life in order to see all the beautiful things around us, translating all these things into musical presents for yourself and the people coming to listen to you. They only need to be touched by the music and nothing else. But especially keep humble in your heart, because in front of the immensity of Music, everyone of us is so small”.[2]



[1] & [2]  See https://miyazawa.com/mario-caroli/.

****************

[Cronica a aparut initial in Revista “Actualitatea Muzicala” Nr. 12 / 2019]

Sunt sigur că nu voi putea uita vreodată „grădina italiană” pe care Mario Caroli a făcut-o să rodească printre „grădinile sonore” ocazionate de Festivalul Meridian din acest an. Sunt cu atât mai sigur, cu cât multă vreme nici nu am reușit, oricât m-ar fi obligat datoria de cronicar, să palpez prin intermediul unor cuvinte cât de cât mulțumitoare veritabila stare de grație pe care am convingerea că nu numai mie mi-a prilejuit-o acel recital desfășurat în 5 noiembrie 2019, în Aula Palatului Cantacuzino din București. Dacă în cele din urmă am ajuns totuși la limanul verbalizării, este pentru că mi-a ieșit în cale același Mario Caroli, printr-o declarație lămuritoare; spune el – într-un interviu acordat pentru site-ul prestigioasei companii de flaute Miyazawa, printre ai cărei artiști emblematici se numără – că „interpretarea este, pentru mine, ca un drog; sunt total dependent de ea. În momentele în care cânt mă simt liber cu adevărat, ca o pasăre planând deasupra unei văi întinse, nesfârșite”[1]. Mi-am dat seama că, pornind de la această mărturisită nerăbdare a interpretului de a fi prezent pe scenă, aș putea în sfârșit să înțeleg și să traduc cumva în cuvinte vibrația emoțională extrem de particulară, contaminantă, pe care Mario Caroli a făcut-o posibilă în fiecare clipă a recitalului său.

Era pur și simplu bucurie – un soi de bucurie liniștită, ce părea să-l însenineze pe de-a-ntregul, probabil aceeași bucurie de care oricine se simte cuprins atunci când, după un lung voiaj, descuie ușa casei sale. Căci părea să fi urcat pe scenă ca și cum ar fi revenit acasă. Părea să știe foarte bine că se reîntoarce acolo unde nimic nu mai poate sta în calea libertății de a trăi sub singura zodie binefăcătoare – aceea a firescului și a intimității. Și tocmai pentru că părea să știe toate acestea, se și bucura. Micilor vanități impuse de aplauze părea să le acorde o deferență oarecum distrată. Era evident că, mai mult decât să primească admirația noastră, pentru el conta să ofere; să ne ofere și nouă aceeași bucurie de a ne regăsi, prin muzică, în sânul unui „acasă” mai curat și mai odihnitor decât orice alt cămin.

A început să cânte parcă din întâmplare, parcă nerăbdător să se elibereze, luându-și zborul și luându-ne și pe noi împreună cu el. M-a frapat mult puterea aceasta de a stabili contactul cu vibrația muzicală ca și cu o revelație sub al cărei blând și irezistibil jug întreaga sală se pomenea pur și simplu „condamnată” să respire la unison, ca o singură făptură. E o putere de fascinare pe care am simțit-o reconfirmată în cazul fiecărei piese, indiferent de caracterul ei: pe cât de neașteptat părea să fie emis primul sunet al fiecăreia, pe atât de instantaneu și deplin avea loc astfel teleportarea într-o altă dimensiune, aceea a „grădinii italiene” ce s-a dovedit acaparantă prin rigoarea perfecționistă și deopotrivă prin expresivitatea hipnotizantă cu care grădinarul a reușit să o facă posibilă.

S-a numit „italiană” această grădină pentru că programul a cuprins, majoritar, piese ale unor compozitori contemporani italieni, cărora însă li s-au mai adăugat deja legendarul Vertical Song I de Toshio Hosokawa, precum și două lucrări românești înscrise pe aceeași coordonată (i-am putea spune „specific italiană”?) a acelui tip de elocvență muzicală ce nu-și refuză, oricât de pastelate și inedite i-ar fi veșmintele timbrale, raportarea la străvechiul reper al cantabilității. Modul de alegere și de structurare a repertoriului a intrat, de altfel, într-o conjuncție perfectă cu ceea ce cred că și constituie un ingredient de bază al filtrului magic pe care știe să-l prepare și să-l servească Mario Caroli: capacitatea lui de a străbate până în esența de emoție pură a muzicii, acolo unde pulsează sâmburele ei cel mai dulce.

Sigur, capacitățile tehnice aproape neverosimile ale acestui maestru au fost de natură, cel puțin într-o primă fază, să cutremure și să tulbure. Cu prisosință cred că s-a întâmplat astfel în cazul acelei electrizante Ritorno a Cartagena de Stefano Scodanibbio, în care complexitățile poliritmice, coagulate într-un fel de ritual războinic, precum și efectele percusive extrem de pitorești, presărate la tot pasul, obligă flautistul să-și descopere talentele de percuționist șamanic; dar și în cazul piesei lui Carmen Cârneci, …une main immense, veritabil tur de forță prin densitatea aproape sufocantă a jocului de deformare și asamblare reciprocă instituit între sunetele flautului și silabele poemului omonim semnat de Magda Cârneci, silabe pe care solistul le presară la cotituri, ca pe niște borne șuierate și șoptite.

Pe de altă parte, cu toată amploarea amețitoare, dacă nu de-a dreptul teribilă, a nivelului său de măiestrie, Mario Caroli nu rămâne totuși învăluit, ca un zeu distant, în lumina orbitoare a propriei excelențe, ci reușește să se păstreze aproape de inima ascultătorului, să cucerească emoțional prin faptul că muzicalitatea lui se trădează guvernată, la fiecare gest, de o delicatețe fără egal. Evidentul său scrupul perfecționist, manifest în luciditatea cu care ține să strunească și cel mai infim rest de sunet, este de fapt o formă de gingășie extremă, de dorință de a mângâia și poate chiar de a cocoloși absolut fiecare întorsătură de frază muzicală. Și, până la urmă, ce altă atitudine s-ar fi putut dovedi mai potrivită decât aceasta pentru a aborda respirațiile discrete și tainice pe care Federico Gardella le-a sublimat în ale sale Cinque cori notturni sotto la costa? Sau scurta, dar memorabila incantație Quais de Giacinto Scelsi, ce a curs ca un izvor limpede, pe traiectorii hipnotizante prin circularitatea lor? Sau volutele când aforistice, când spectaculoase, minunat și captivant croite în logica narativă a celei de-a patra Suite française de Ivan Fedele? Sau, în fine, esența de rugăciune doinită, alternată la răstimpuri cu frenezii dansante, păstrate însă în aceeași matcă luminoasă pe urmele căreia – după cum a demonstrat și în Jyotis, opus de dată recentă – nu ostenește să pornească Doina Rotaru? Încununat de această nouă partitură a inconfundabilei compozitoare române (cu al cărei lirism hipnagogic Mario Caroli pare să aibă o afinitate lăuntrică deloc întâmplătoare), întregul recital a părut astfel să se plaseze sub zodia aceleiași credințe implicite pe care Doina Rotaru o mărturisește prin muzica sa: credința că izbânda luminii este într-adevăr posibilă, chiar dacă ea adie în taină, mai degrabă sub forma șoaptei pe care, din mijlocul nebuniei cotidiene, o poate înțelege numai cine are urechi de auzit.

Dar culminația serii am resimțit-o chiar la final, când Mario Caroli a oferit drept bis probabil cea mai emblematică interpretare auzită de mine vreodată, a celei mai emblematice pagini muzicale dedicate flautului solo – Syrinx de Claude Debussy. Nu mă feresc să o spun, cu tot riscul abuzării de cuvinte mari: nu m-aș fi mirat dacă aș fi intrat atunci în levitație, laolaltă cu toți ascultătorii care aproape uitaseră să mai respire. Am simțit atunci arătându-mi-se în toată splendoarea monumentul de rafinament înălțat clipă de clipă de către cântul ca o sculptură aeriană al lui Mario Caroli. Am simțit atunci ce trebuie să însemne nivelul superlativ al menirii de interpret: este capacitatea lui Mario Caroli de a-și răpi ascultătorii într-o trăire contemplativă ce trece dincolo de el însuși și de măiestria lui fără cusur, dincolo și de plăcerea pe care o pot stârni sonoritățile muzicale propriu-zise; este contemplarea acelei ordini care de obicei rămâne doar presimțită în cutele subiacente ale lumii, dar care acum răzbate la suprafață – prin mijlocirea muzicii și a celui ce știe că nu se poate sluji de ea, ci că trebuie să se pună în slujba ei – drept un întreg din care fiecare ascultător ajunge să se simtă, alături de maestrul ce-l bucură, o mică și fericită parte. Am simțit, de fapt, ceea ce chiar Mario Caroli a exprimat la rândul lui în finalul interviului din care am antecitat; întrebat fiind ce sfat i-ar da unui tânăr flautist, el răspunde cu aceste cuvinte memorabile:

„Muzica mai presus de orice – flautul e doar un mijloc de a te exprima pe tine însuți. Este important să-ți dezvolți latura artistică a personalității tale. Trăiește-ți viața în așa fel, încât să sesizezi toate lucrurile frumoase care ne înconjoară, transformându-le apoi pe toate în daruri muzicale pentru tine și pentru oamenii care vin să te asculte. Trebuie doar ca ei să fie atinși de muzică; nimic mai mult. Dar mai ales păstrează-te modest în adâncul inimii, căci în fața imensității Muzicii, fiecare în parte suntem atât de mici.”[2]


[1] „Performing is like drugs, I am totally addicted to it. These are the only moments in which I feel to be really free, like a bird flying above a flat and endless valley.” ― https://miyazawa.com/mario-caroli/

[2] „Music is above all – the flute is just a way to express yourself. It is important to develop the artistic side of your personality. Live life in order to see all the beautiful things around us, translating all these things into musical presents for yourself and the people coming to listen to you. They only need to be touched by the music and nothing else. But especially keep humble in your heart, because in front of the immensity of Music, everyone of us is so small.” ― https://miyazawa.com/mario-caroli/ 

INTERVIU: Când aplauzele se sting – Michael Djupstrom

MERIDIAN 2019

Lorena Ioniță: Când aplauzele se sting… – interviu cu Michael Djupstrom –

 

Foto: Ana Negoita

Diversitatea vieții muzicale contemporane din București atrage în ultimii ani numeroși invitați străini, dornici de experiențe inedite și de cunoașterea unei lumi ce din exterior pare exotică, necunoscută. Cu ocazia serii de 8 noiembrie 2019 am avut prilejul să-i ascult pe pianistul Michael Djupstrom și violonista Luosha Fang completându-se reciproc într-un concert cu lucrări de o largă diversitate stilistică (de inspirație asiatică, românească, dar și americană), concert ce s-a desfășurat în Aula Palatului Cantacuzino. Nu mică mi-a fost mirarea să descopăr că invitatul străin, venit pentru a concerta într-o țară nouă (în cadrul Festivalului Meridian), nu este doar un cunoscător al tradiției muzicale locale, ci și un vorbitor versat al unei limbi mai puțin răspândite precum limba română. Pasiunea și dedicarea pentru cultura românească sunt elemente importante și îmbucurătoare, reieșite din plin în urma discuției cu pianistul și compozitorul american Michael Djupstrom. Tocmai de aceea – epatând și o anumită mândrie dată de modelarea unei discuții desfășurate integral în limba română – invit cititorul să parcurgă în rândurile următoare câteva dintre mărturisirile unei pasiuni vii și ale unui admirabil devotament muzical.

 

Aș vrea să vă întreb – pentru că spuneați în scurta prezentare pe care ați făcut-o înainte de a vă cânta piesa că vă place muzica lui Enescu – cum ați descoperit muzica românească?

M.D.: În timpul studenției mele la Universitatea din Michigan mi s-a oferit ocazia să interpretez (la pian) Sonata a III-a pentru vioară și pian de George Enescu, iar pentru mine a fost ca o mare surpriză, în acel moment, să descopăr că exista o piesă scrisă foarte complicat, dar care suna aproape improvizat. Acest lucru mi-a trezit un mare interes pentru muzica lui Enescu, chiar o obsesie aș putea spune, iar asta m-a făcut să încerc să cunosc întreaga sa creație și evident că mai apoi am început să descopăr muzica multor altor compozitori români. După ceva timp (ani de zile), mi-am dat seama că dacă vreau să cunosc mai în amănunt date despre cultura generală sau despre viața compozitorilor este absolut necesar să învăț și limba. Așadar, după ce am început să cunosc limba, ușile mi s-au deschis.

Iar în sensul acesta căutările dvs. s-au materializat prin cercetări mai amănunțite sau s-au rezumat doar la partiturile cântate?

M.D.: Nu au fost niște cercetări oficiale, însă am petrecut foarte mult timp în biblioteci pentru a căuta piese și informații  despre acestea. În străinătate este foarte dificil să obții partiturile, nu se găsește aproape nimic. Există totuși o editură românească, Editura Grafoart, care editează o multitudine de partituri, iar pentru mine acest lucru este ca o comoară pentru că fără existența lor mi-ar fi fost foarte dificil să îmi procur materialele în străinătate. Revenind la întrebarea dumneavoastră, în engleză aș spune că nu sunt un „armchair researcher”, vreau să spun că nu sunt un muzicolog în adevăratul sens al cuvântului, dar mă interesează foarte mult muzica românească. Aș dori să pot să fac ceva pentru aceasta, deoarece simt că merită, iar după părerea mea este aproape necunoscută în afara României și mi se pare nedrept fiindcă sunt o mulțime de lucrări foarte frumoase care ar trebui să fie cântate și promovate.

Foto: Ana Negoita

Care sunt compozitorii români de care vă simțiți atașat și pe care îi prezentați în concertele dvs. în calitate de pianist? 

M.D.: Orice. Aici, pentru că este un festival de muzică contemporană, trebuie să cântăm muzică contemporană, dar… există o fundație în Statele Unite care se ocupă de promovarea muzicii și căreia i-am cerut să sponsorizeze câteva dintre concerte în orașul meu natal (St. Paul, Minnesota) și căreia îi datorez faptul că a făcut posibilă inițiativa mea de prezentare a muzicii contemporane, dar și a celei românești. Dacă voi obține această subvenție, cred că o să funcționeze (proiect viitor).

Cum ați descoperit totuși Sonata a 3-a de George Enescu?

M.D.: Cred că totul a pornit după ce am ascultat unul dintre discurile violonistei Ida Haendel în care cânta alături de Vladimir Ashkenazy un program cu multe alte lucrări, însă aceasta a fost de departe cea mai interesantă parte.

Vorbiți-ne puțin și despre latura dvs. componistică; când ați început să compuneți?

M.D.: Am început să cânt la pian când eram mic, dar în același timp și compuneam. A fost ceva natural. Studiile mele universitare au fost numai în compoziție, dar a trebuit să și practic instrumentul pe care îl cunoșteam, iar pentru mine a fost întotdeauna pianul. Acum eu mă simt un muzician care este în același timp compozitor și pianist. 

Iar dacă ar fi să ne povestiți despre compozițiile dvs., cam în ce direcție mergeți, spre ce vă îndreptați, ce vă interesează în domeniul compoziției? 

M.D.: E o întrebare dificilă. Aș spune că perioada mea preferată este prima jumătate a secolului XX, iar că, așa cum poate ai observat în lucrarea mea cântată în această seară, există în muzica mea o anumită influență a lui Debussy. Nu numai, dar toți compozitorii din această perioadă mă interesează foarte mult, precum și muzica lui Enescu. Mă fascinează exotismul începutului de secol, iar pentru urechile mele această muzică are o doză de imprevizibilitate, ceea ce îmi place foarte mult. Asta am dorit să preiau și să transpun și în muzica mea. 

Deci vă impresionează imprevizibilul…

M.D.: Da, aș spune o muzică organică, o muzică vie și nu neapărat ceva gândit. Desigur, este o muzică foarte gândită, însă vreau să pară pentru cei ce o ascultă foarte naturală și vie.

Chiar am simțit și la finalul piesei dvs. pe care ați cântat-o în această seară că nu ați dorit să ne oferiți sfârșitul pe tavă, cum s-ar spune, ci s-a lăsat puțin așteptat, iar acea doză de imprevizibilitate s-a simțit. Credeți că există o corelare între lucrarea dumneavoastră și cea generală a concertului din seara aceasta, cea a „grădinii de ceață”?

M.D.: Nu prea știu fiindcă a fost decizia Dianei Rotaru. Nu am vorbit prea mult despre povestea originală din care se inspiră piesa mea („Walimai”, din colecția Cuentos de Eva Luna a scriitoarei Isabel Allende), dar de fapt acțiunea acesteia se desfășoară într-o pădure tropicală, iar atmosfera este foarte densă, caldă, umedă, ceea ce am vrut să transpun și în muzica mea. Mai ales în partea pentru pian; și cred că asta a și inspirat-o pe Diana în alegere titlului pentru concertul nostru.

Iar alegerea subiectului pentru lucrarea dvs. de unde a apărut?

M.D.: Povestea aceasta este foarte mică, de 5-6 pagini. Nu este exclusiv o lucrare programatică, dar există câteva corelații foarte evidente între lucrarea mea și povestea originală. De exemplu ideea de fugă (este un moment în carte când protagonistul a fost luat prizonier, iar el încearcă să fugă) este surprinsă la început printr-o mișcare foarte ritmică. 

Deci citatele acelea din muzica universală sunt cumva nota personală?

M.D.: Sper să nu se audă ca citate ci mai degrabă ca influențe.

Vă mulțumesc!