Concert aniversar CĂLIN IOACHIMESCU

Sâmbata, 30 martie 2019

Aula Palatului Cantacuzino (Calea Victoriei 141)

 

Concert aniversar

CĂLIN IOACHIMESCU – 70 de ani

 

Program:

 

“Les Éclats de l’Abîme” pentru saxofon contrabas şi bandă

Redare video & audio acusmatică

Interpretează: Daniel Kientzy

 

Cvartetul de coarde nr.1

Interpretează: Cvartetul PROFIL – Diana Moş (vioara I), Petru Nemțeanu (vioara a II-a), Marian Movileanu (violă), Mircea Marian (violoncel)

 

“Saxtraces” pentru saxofon sopranino şi mediu electronic

Redare video & audio acusmatică

Interpretează: Daniel Kientzy

 

“Organum Decimum” pentru ansamblu de flaute

Interpretează: Ansamblul FLAUT POWER, dir. Ion Bogdan Ștefănescu.

Muzica lui Călin Ioachimescu explorează lumea interioară a sunetului, vizând un limbaj bazat pe legi acustice și psihoacustice, în aspirația de a accede spre o “nouă consonanță”. Născut în 1949, Călin Ioachimescu este licențiat al Conservatorului “Ciprian Porumbescu” (actualmente Universitatea Națională de Muzică) din București, la clasa de compoziție a maestrului Ștefan Niculescu. A mai avut ca profesori personalități ca: Aurel Stroe, Anatol Vieru, Adrian Rațiu, Nicolae Beloiu, Tudor Ciortea. Între 1980 şi 1984 şi-a completat pregătirea componistică la Cursurile de muzică nouă de la Darmstadt, beneficiind în 1982 şi de o bursă de documentare acordată de statul francez. In anul 1985 a urmat un stagiu de informatică muzicală pentru compozitori, la IRCAM din Paris. Este membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România din 1978. În 1992, cu sprijinul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, pune bazele unui Studio de Muzică Electronică, pe care l-a condus până în anul 2010.

Premii: „Kranichsteiner Musikpreis” acordat de Internationales Musikinstitut din Darmstadt (în 1984, pentru Oratio II); Premiul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor (în 1974 – pentru “Cvartetul de coarde nr.1”; în 1979 – pentru “Tempo 80”; în 1982 – pentru “Oratio I”I; în 1988 – pentru “Muzică Spectrală”; în 1995 – pentru Concertul pentru saxofon şi orchestră”; în 1999 – pentru “Heptagrama”; în 2002 – pentru Concertul pentru violoncel şi orchestră; în 2008- pentru “Digital Birds”) şi Premiul Academiei Române (în 1994, pentru “Palindrom/7”).

Creația sa cuprinde:

- lucrări simfonice: “Tempo-80” pentru orchestră mare, Dublu concert pentru trombon, contrabass și orchestră, Concert pentru saxofon și orchestră, Concert pentru violoncel și orchestră, Concert pentru flaut și orchestră.

- lucrări camerale: “Descântec” pentru voci de femei, corzi și live electronic, 2 Cvartete de coarde, “Oratio II” pentru sextet de suflători, percuție și mediu electronic, “Hierophonies” pentru ansamblu instrumental, “Palindrom/7” pentru septet instrumental, “Tetra-Chords” pentru flaut, vioară, violoncel și pian, “A Due” petru flaut și harpă (sau marimbă), “Organum Decimum” (Duodecimum) pentru ansamblu de flaute.

- muzică electronică și mixtă (pentru instrumente şi bandă magnetică): “Muzică spectrală” pentru saxofon și bandă, “Celliphonia” pentru violoncel și bandă, “Les éclats de lʼAbîme” pentru saxofon contrabass și bandă, “HeptaGRaMa” pentru saxofoane și bandă, “Saxtraces” pentru saxofon sopran,

bandă și live electronic, “Saxtraces recollections”, “Digital birds”).

- muzică de film și de scenă (filme de animație, lung metrajul “Miracolul”, colaborând cu regizori ca: Ion Truică, Constantin Păun, Virgil Mocanu, Tudor Mărăscu, sau muzica la “Coriolan” de W. Shakespeare – la Teatrul Mic, în regia lui Dinu Cernescu).

Lucrările sale au fost interpretate în concerte și festivaluri atât în România, cât și în strainătate: Franța, Gemania, Anglia, Elveția, Ungaria, Polonia (Festivalul “Toamna la Varșovia”), Spania, SUA, Japonia, Coreea de Sud etc. și multe din ele sunt tipărite la edituri precum: Editura Muzicală din Bucureşti şi Edition Salabert din Paris (actualmente Universal), înregistrate pe discuri la casele de discuri Electrecord din Bucureşti, Attaca Records din Amsterdam şi Nova Musica din Paris.

Oratio II este una din acele muzici însorite și foarte aproape de natură, având la bază elemente de folclor sublimate și transformate, care i-au plasat pe succesorii actuali ai lui Enescu în primele rânduri printre pionierii unei noi consonanțe, lărgite la dimensiunea întregului spectru” (Harry Halbreich : “Les as de Darmstadt” în Le Monde de la Musique , Paris, nr. 72, noiembrie 1984).

Comments are closed.