TERRA INCOGNITA (Meridian 2021)

Festivalul Internațional MERIDIAN – Ediția a XVI-a – PLANETARIUM – 7-14 noiembrie 2021

MERIDIAN International Festival – 16th edition – PLANETARIUM – November 7-14, 2021

 

Sâmbătă 13 noiembrie / Saturday November 13th

 

19:00 / 7 p.m.

Online

 

TERRA INCOGNITA

Ghenadie ROTARI (MD / AT) – recital de acordeon / accordion recital

Program:

Krzysztof Olczak (PL) – “Phantasmagorien” (1984, p.a.r. / RP)

Rebecca Saunders  (GB) – “flesh” (2018, p.a.r. / RP)

Gabriel Mălăncioiu (RO) – “Paramita (that which goes beyond)” (2011, p.a.r. / RP)

Erkki Jokinen (FI) – “Alone” (1979, p.a.r. / RP)

Natalia Prokopenko (RU) – “El mar donde desaparecian los tiempos” (2014, p.a.r. / RP)

Diana Rotaru (RO) – “Some reeds and some air moving them” (2019, p.a.r. / RP)

 

***

 

Krzysztof Olczak (1956) – “Phantasmagorien” (1984, p.a.r. / RP)

“Phantasmagorien” este lucrarea câştigătoare a concursului de compoziție din 1984, “Città di Castelfidardo”. Scrisă de acordeonistul și compozitorul polonez Krzysztof Olczak, lucrarea explorează capacitățile sonore ale acordeonului prin impregnarea discursului cu un impuls de burduf şi utilizarea unor acorduri ample, clustere și zgomote percutante.

“Phantasmagorien” is the winner of the 1984 composition competition “Città di Castelfidardo”. Written by the Polish accordionist and composer Krzysztof Olczak, the work explores the sound capabilities of the accordion through the use of a pervading impulse of the bellows, ample chords, clusters and percussive noises. 

Rebecca Saunders  (1967) – “flesh” (2018, p.a.r. / RP)

“Flesh” este dedicată lui Krassimir Sterev, cu care am lucrat îndeaproape, investigând această paletă foarte particulară de sunete pentru acordeon combinat cu vocea. Fiecare schimbare de direcție a burdufului este controlată cu atenție: deschiderea burdufului este însoțită de o schimbare ritmică rapidă și regulată a registrelor, iar închiderea burdufului apoi, de voce. Textul este recitat în timp ce se respiră sau se inspiră, pe jumătate șoptit, aproape de “tăcere” sau surdinat cu mâna. Textul curge implacabil, însă “în fundal”, abia perceptibil. Uneori, cuvinte sau fraze singure sunt evidențiate și devin clare, fiind apoi consumate din nou în fluxul recitării.

Textul explorează un fragment deosebit de explicit al monologului interior al lui Molly Bloom, capitolul final din “Ulysses” de James Joyces. Am vrut să critic orice interpretare timidă, clişeistică a lui Molly Bloom, explorând adâncimile insondabile pe care le dezlănțuie acest monolog: o energie sexuală brută în sine și care nu se limitează la nicio definiție îngustă a sexului și a genului. 

“Flesh” is dedicated to Krassimir Sterev with whom I worked closely investigating this very particular palette of sounds for the accordion combined with the voice. Each change in the direction of the bellows is closely controlled: the opening of the bellows is accompanied with a fast and regular rhythmic changing of the chin registers, and the closing of the bellows then with the voice. The text is recited on an out or in-breath, half-whispered, nearly “silent” or suppressed beneath a hand. The text flows unrelenting yet beneath the surface, barely comprehensible. At times single words or phrases rear up and become clear, and are then consumed back within the flow of the recitation.

The text explores a particularly explicit fragment of Molly Bloom ́s interior monologue, the final chapter of James Joyce’s “Ulysses”. I wished to rebuke any coy clichéd interpretation of Molly Bloom, exploring the fathomless depths this monologue unleashes: a raw sexual energy per se and not confined to any narrow definition of sex and gender.

Gabriel Mălăncioiu (1979) – “Paramita (that which goes beyond)” (2011, p.a.r. / RP)

“Pāramitā” este un termen budist care s-ar putea traduce prin “ceea ce trece dincolo”, îndreptând conștiința către tărâmul transcendental. Ideea principală a lucrării este atingerea unei stări de echilibru dinamic între caracterul neliniștit al primei părți și caracterul static al celei de-a doua. Această dihotomie este subliniată de alte perechi polare, precum cromatic – diatonic, temporalitate liniară – temporalitate circulară, mișcare rapidă – mișcare lentă, diversitate – unitate. 

“Pāramitā” is a buddhist term meaning “that which goes beyond”, pointing toward the transcendental realm. The main idea of the work is attaining a state of dynamic equilibrium between the relentless character of the first movement and the static character of the second one.  This dichotomy is emphasized by other polar pairs, such as chromatic – diatonic, linear temporality – circular temporality, fast movement – slow movement, diversity – uniformity.

Erkki Jokinen (FI) - “Alone” (1979, p.a.r. / RP)

“Alone” (1978) este prima și singura lucrare pe care Jokinen a scris-o pentru solo la acordeon. Este o piesă foarte impresionistă care folosește tehnici moderne precum cluster, glissandi non-temperati, stereofonie etc. Titlul se referă probabil la procesul de creație al unui artist, în acest caz un compozitor, așezat în fața unei foi albe de hârtie pe care ar fi trebuit să creeze, singur. Piesa este dedicată lui Matti Rantanen.

“Alone” (1978) is the first and only work that Jokinen wrote for accordion solo. It is a very impressionistic piece that uses modern techniques like clusters, glissandi non-temperati, stereophony, etc. The title probably refers to the creative process of an artist, in this case a composer, sitting in front of a blank sheet of paper on which he or she is supposed to create, alone. The piece is dedicated to Matti Rantanen.

Natalia Prokopenko (1985) – “El mar donde desaparecian los tiempos” (2014, p.a.r. / RP)

Piesa “El Mar donde desaparecian los tiempos” (“Marea în care au dispărut timpurile”) a fost scrisă în 2014 sub influența prozei lui Gabriel Garcia Marquez și este dedicată memoriei marelui scriitor.

The piece “El Mar donde desaparecian los tiempos” (the sea where times disappeared) was written in 2014 under the impression of the prose of Gabriel Garcia Marquez and is dedicated to the memory of the great writer.

Diana Rotaru (1981) – “Some reeds and some air moving them” (2019, p.a.r. / RP)

Lucrarea a fost scrisă pentru acordeonistul Klemen Leben şi a fost o comandă a DocMus, Sibelius Academy of Uniarts Helsinki. Ritmurile frenetice balcanice ale începutului se metamorfozează într-un lamento bizar, care devine din ce în ce mai dramatic. Mă onorează faptul că extraordinarul Ghenadie Rotari a preluat-o în repertoriul său.

The work was written for the accordion player Klemen Leben and was commissioned by DocMus, Sibelius Academy of Uniarts Helsinki. The frenetic, Balkan rhythms of the beginning gradually transform into a bizarre lamento that grows more and more dramatic. I am honoured that the great Ghenadie Rotari took it up into his repertoire.

***

p.a.r. = primă audiție romănească / RP = Romanian Premiere

Traduceri / Translations: Ghenadie Rotari

 

 

Comments are closed.