INTERSONAR (Meridian 2021)
Festivalul Internațional MERIDIAN – Ediția a XVI-a – PLANETARIUM – 7-14 noiembrie 2021
MERIDIAN International Festival – 16th edition – PLANETARIUM – November 7-14, 2021
Marți 9 noiembrie / Tuesday November 9th
19:00 / 7 p.m.
Auditorium UNMB / Auditorium NUMB
Live streaming
ISCM Collaborative Series
INTERSONAR
Ansamblul SONOMANIA / SONOMANIA Ensemble
Interpreți / Performers: Olga Berar – vioară / violin, Mihai Pintenaru – clarinet, Eugen-Bogdan Popa – violoncel / cello, Mihai Murariu – pian / piano
Program:
Mateusz Ryczek (PL) – “Distant Planet: Light reflections on glaciers” pentru clarinet, violoncel, pian / for clarinet, cello, piano (2020, p.a.a. / WP) [ISCM Polish Section]
Peter Swinnen (BE) – “Tombeau de Copernicus” pentru violoncel solo / for cello solo (2017/2020, p.a.r. / RP) [ISCM-Vlaanderen]
Chris Williams (AU) – “white sea bird” – no. 2 din / from “three horizons” pentru vioară şi pian / for violin and piano (2016, p.a.r. / RP)
Alison Isadora (NL) – “Node” pentru vioară, violoncel, pian / for violin, cello and piano (2018, p.a.r. / RP) [Niew Geneco]
Mihai Murariu (RO) – “apfelStrudel” pentru clarinet, violoncel şi pian / for clarinet, cello and piano (2017)
Mateusz Ryczek (1986) – “Distant Planet: Light reflections on glaciers” (2020, p.a.a. / WP) [ISCM Polonia]
Compoziția mea este o călătorie muzicală către o planetă îndepărtată. Imaginați-vă gheața de pe suprafața acestei planete. Spații pe care nimeni nu le-a mai văzut până acum. Nimeni nu le-a atins sau simțit. Această planetă ar putea fi chiar Pluto (întotdeauna va fi o planetă în inimile noastre! ;-)) sau o planetă înghețată, complet diferită. Sclipiri de lumină se joacă pe ghețarii săi. Ele luminează spațiul, sunt ca un element viu al peisajului. Lumina face întunericul mai puțin profund. Lumina creează sunete de cristal.
My composition is a musical journey to a distant planet. Imagine the ice on its surface. Spaces that no one has seen before. Nobody touched or felt. This planet could be Pluto (he will always be a planet in our hearts! ;-)) or a completely different frosty planet. Flashes of light roam its glaciers. They light up the space, they are like a living element of the landscape. Light brightens the darkness. Light creates crystal sounds.
Peter Swinnen (1965) – “Tombeau de Copernicus” (2017/2020, p.a.r. / RP) [ISCM Flandra]
„Tombeau de Copernicus” s-a născut din interesul meu pentru „Armonia Sferelor”. Prezentată inițial de filosoful din Grecia Antică, Pitagora (secolul al VI-lea î.Hr.), care a calculat că toate planetele și soarele se mișcă în cercuri rezonante în jurul Pământului, această idee a fost rafinată de Copernic („Despre revoluțiile sferelor cerești”, 1453), Kepler („Armoniile lumii”, 1619) și Newton („Philosophiæ Naturalis Principe Mathematica”, 1687), aceștia îmbunătățind succesiv calculele privind orbitele eliptice ale planetelor în jurul soarelui. 1687 este, de asemenea, data publicării lucrării lui Marin Marais, „Tombeau de Lully”, care a dat naștere ideii de bază a acestei piese: o călătorie imaginară, inspirată de tehnicile specifice Violei da Gamba, în care mișcările brațului drept al interpretului se bazează pe orbitele eliptice ale planetelor în jurul sorilor lor, astfel încât notele reprezintă pozițiile planetelor în diferite momente din timp, conducându-ne treptat prin galaxii din ce în ce mai îndepărtate.
“Tombeau de Copernicus” was born out of my interest in the Harmony of Spheres. Originally presented by the ancient Greek philosopher Pythagoras (6th century BC), who calculated that all planets and the sun move in resonant circles around the Earth, it has been refined by Copernicus (On the Revolutions of the Celestial Spheres, 1453), Kepler (Harmonies of the World 1619) and Newton (“Philosophiæ Naturalis Principe Mathematica”, 1687), who successively improved the calculations of the elliptical orbits of the planets around the sun. 1687 is also the publication date of Marin Marais’ “Tombeau de Lully”, which gave rise to the basic idea of this piece: an imaginary journey, inspired by Viola da Gamba techniques, where the player’s right arm movements are based on the elliptical orbits of planets around their suns, so that the notes represent the positions of the planets at different moments in time, leading us gradually through galaxies further and further away.
Chris Williams (1986) – “white sea bird” – no. 2 din/from “three horizons” (2016, p.a.r. / RP)
„trei orizonturi” se naște dintr-un set foarte special de circumstanțe și influențe personale. Violonista Rebecca Gill a comandat lucrarea în prima instanță ca parte a câștigării bursei Fine Music 102.5 Stefan Kruger Scholarship în 2015. Rebecca și cu mine am crescut împreună în Newcastle, iar când m-am gândit să compun o piesă, amintirile din Newcastle au fost în prim-planul minții mele. Acest sentiment de acasă a fost accentuat și mai mult de faptul că eram pe punctul de a mă muta în străinătate. La acea vreme eram, de asemenea, angrenat într-un proiect în care m-am molipsit de influența mentorului și prietenului meu de lungă durată, compozitorul australian Nigel Butterley. Unul dintre crezurile sale este acela de a se asigura că o piesă este „mereu aceeași, dar mereu diferită”, iar „trei orizonturi” urmărește foarte explicit acest ideal în felul meu. Nigel are, de asemenea, o legătură puternică cu Newcastle, deoarece a predat la Conservatorul din Newcastle timp de 18 ani. Două dintre titluri, „cloud, ground, trees” (Nor, pământ, copaci) și „white sea bird” (Alba Pasăre de Mare) sunt însușite din colecția personală de artă a lui Nigel, pe care am ajuns să o cunosc de-a lungul anilor și care a avut prima expoziție publică la sfârșitul anului 2015. „trei orizonturi” nu încearcă să evoce picturile, în schimb reflectă asupra acelorași idei și marchează o legătură personală cu aceste opere de artă. Titlul „văi ale cerului (capele de lumină pură)” provine din „Poemele Geografice” ale poetului australian Michael Dransfield. Dransfield este un favorit personal, o amintire de acasă și de Nigel, care mi-a cultivat interesul pentru poezie și care mi-a făcut cunoștință cu opera lui Dransfield.
„trei orizonturi” este astfel o trinitate a trinităților. Titlurile sale celebrează trei artiști australieni, zork-ul aduce un omagiu Rebeccăi, lui Nigel și Newcastle-lului, el însuși fiind conceput și compus „peste trei orizonturi”: Anglia, Australia și S.U.A. În termeni muzicali, piesa explorează forme foarte simple, transformări repetate și diferite posibilități ale materialului „asemănător cu sine”. Acestea sunt idei folosite pentru a descrie, crea și evoca lumea naturală în știință, matematică și în artele vizuale și sunt utilizate aici cu aceeași intenție.
„three horizons” emerges from a very particular set of personal circumstance and influences. Violinist Rebecca Gill commissioned the work in the first place as part of her winning the Fine Music 102.5 Stefan Kruger Scholarship in 2015. Rebecca and I grew up together in Newcastle, and in thinking about making a piece, memories of Newcastle were at the forefront of my mind. This sense of home was further heightened as I was also about to move overseas. At that time I was also involved in a project in which I very directly engaged with the influence of my long term mentor and friend, Australian composer Nigel Butterley. One of his credos is to make sure a piece is “always the
same, but always different” and „three horizons” very explicitly pursues this ideal in my own ways. Nigel has a strong connection to Newcastle, too, having taught at the Newcastle Conservatorium for 18 years. Two of the titles, „cloud, ground, trees” and „white sea bird” are appropriated from Nigel’s personal art collection, which I have come to know over the years, and which had its first public exhibition in late 2015. three horizons makes no attempt to evoke the paintings, instead reflecting on the same ideas and marking a personal connection to these artworks. The title „valleys of the sky (chapels of pure light)” comes from Australian poet Michael Dransfield’s „Geography” poems. Dransfield is a personal favourite, a reminder of home and of Nigel, who nurtured my interest in poetry, and first introduced me to Dransfield’s work.
„three horizons” is thus a trinity of trinities. Its titles celebrate three Australian artists, the zork pays homage to Rebecca, Nigel, and Newcastle, and it was itself conceived and composed ‘across three horizons’ : England, Australia and the U.S.A. In musical terms, the piece explores very basic shapes, repeated transformations and different possibilities of ‘self-similar’ material. These are ideas used to describe, create and evoke the natural world in science, maths and the visual arts, and are utilised here with the same intention.
Alison Isadora (1962) – “Node” (2018, p.a.r. / RP) [Niew Geneco – Olanda]
When string players play harmonics, they touch what are called “nodes” on the string. In “Node” the violin and cello parts consist entirely of harmonics with an occasional open string. By detuning the cello, a richer array of harmonic possibilities has been created.
The work exists in an environment of stasis, where sparse pitch material is shared between the players, sometimes undergoing tenuous changes in colour or micro-tuning. It is a landscape of subtle difference, a view over jagged rocks spreading as far as the eye can see, which is both unremittingly uniform and acutely distinctive.
Mihai Murariu (1984) – “apfelStrudel” (2017)
Ștrudelul este un produs de patiserie ce constă în principal dintr-o cremă dulce și savuroasă înfășurată într-un aluat foarte subțire. Cuvântul „ștrudel” înseamnă „vârtej” și face referire la felul în care, odată strâns, centrul ștrudelului seamănă cu un vârtej. Cea mai cunoscută variantă de ștrudel este ștrudelul cu mere („Apfelstrudel”).
Ștrudelul cu mere este o specialitate recunoscută la nivel mondial din zona Austriei și a Bavariei. Umplutura acesteia este făcută din mere mărunțite, scorțișoară, stafide și pesmet. În funcție de rețetă, la acestea se pot adăuga și alte ingrediente precum sâmburi de migdale, nuci, rom, etc.
Înlocuiți toate ingredientele de mai sus cu elemente muzicale pentru a crea un „ștrudel muzical”: aluatul devine „ostinato”, mărul devine „motivul germinal”, scorțișoara – o „scară modală”, stafidele – „mini-cadențe”, pesmetul – diferite „moduri de atac și articulație”, etc.
Poftă bună!
The „Strudel” is a pastry with a sweet or savory filling rolled up in a very thinly stretched dough. The word „Strudel” means „Whirlpool” since the dough is rolled and the center of the pastry resembles a whirlpool. The most well known strudel is the Apple Strudel (Apfelstrudel).
Apple Strudel is a specialty of Austria and Bavaria and it is known worldwide. Its filling is made from chopped apples, cinnamon, raisins, and roasted bread crumbs. Other ingredients could include nuts (such as almonds or walnuts) and rum, depending on the recipe.
Replace all the ingredients above with musical elements in order to create a „musical strudel”: the dough becomes the „ostinato”, the apple becomes the „leading motif”, the cinnamon – a certain „mode”, the raisins – „mini-cadenzas”, the bread crumbs – different „modes of attack and articulation”, and so on.
Bon apetit!
***
p.a.r. = primă audiție românească / RP = Romanian Premiere
[Traduceri / Translations: Ana Lica]