X-radio – Meteorit 8

Meridian International Festival 2021: PLANETARIUM

X-radio 14.11.21

 

Meteorit 8:

Corneliu Cezar (RO) – “AUM” (1965)

Irinel Anghel (RO) – “Where is the Work? (A Successful Piece of Music)” (2021, p.a.a.)

***

[RO]

Corneliu Cezar (RO) – “AUM” (1965)

“În 1965 lua naştere primul studio de muzică electronică din România. Era imperfect. Corneliu Cezar a fost primul acolo, o personalitate fascinantă, complexă, universală. A fost compozitor, poet, pictor, astrolog, un fel de Jean Cocteau român. El a compus prima piesă electronică romănească; s-a numit “Aum”. A fost unul dintre pionierii muzicii de avangardă în România.” (Octavian Nemescu)

Irinel Anghel (RO) “Where is the Work? A Successful Piece of Music

(The Man I love in a Fast-Forward Society)”

(2021, p.a.a.)

Piesa are un titlu complex, dorind parcă să suplinească vidul de conținut căruia îi dă formă.

De ce apare întrebarea „Where is the work?” Și aici sunt mai multe motivații. În primul rând, acesta este titlul unei cercetări pe care am întalnit-o, despre muzica electronică. Quasi-imposibilitatea notării ei într-o partitură şi de fapt, inutilitatea partiturii (pentru că muzica electronică nu are nevoie să fie transmisă unui interpret) pune în dificultate raportul prezentare – reprezentare al muzicii tradiționale. În lipsa partiturii, mai există lucrarea?

O alta motivație a acestei părți a titlului vine şi ca urmare a radiografiei imaginare pe care o realizează asupra „consumului cultural” actual. Muzica se ascultă de pe telefon, tabletă, laptop, informația este consumată „pe repede înainte”, receptorul se găseşte într-o răsfoire continuă (scroll). Conținutul se comprimă, rămâne doar o forfotă informațională care şterge detaliile, anulează propunerile ce depăşesc durata de 5 minute, suprapune stimulii exteriori născând un nou tip de artă (din perspectiva acestor ascultători): scroll-art, muzica eventai pentru oameni fără timp, game art, cultura de Facebook sau de Instagram. So, where is the work? În mijlocul acestor parcurgeri grăbite, apar resturi, zdrențe ale unei referințe recognoscibile – piesa „The Man I love” compusă de George Gershwin, care a devenit un binecunoscut standard de jazz. Dar nu asta m-a facut să aleg această ancoră ci interpretarea piesei în coregrafia gestuală a Pinei Bausch – care este un moment memorabil din istoria artei, pentru sensibilitatea lui şi încărcătura emoțională. Aşadar, această referință de gradul 2 aduce în piesă, unicele urme de umanitate, rătăcite în goana informațională.

A doua parte a titlului – „O piesă de succes” se referă la cea de a doua jumatate a lucrării care este construită din aplauze. Multe aplauze, avalanşe de aplauze, indicând dependența artiştilor de succes, devenită obsesie, care îi indrumă spre căi accesibile, uşoare, spre divertisment de calități diferite, pe diferite paliere.

La final, aplauzele se preschimbă, precum în gravurile transformaționale ale lui Escher, în sunetele unui stol imens de ciori. Ce e după? Deocamdată, un pustiu, în care rămâne doar amintirea copleşirii informaționale, insatisfacția de a nu gusta din niciun „fel” perindat prin față noastră la masa artei.

 

[ENG]

Corneliu Cezar (RO) – “AUM” (1965)

“In 1965 the first studio of electronic music in Romania was born. It was imperfect. Corneliu Cezar was the first one there, he was a fascinating, complex and universal personality. He was a composer, poet, painter, astrologer, a kind of Romanian Jean Cocteau. He made the first electronic Romanian piece; it was called “Aum”. He was one of the pioneers of the music avant-garde from Romania.” (Octavian Nemescu)

 

Irinel Anghel (RO) “Where is the Work? A Successful Piece of Music

(The Man I love in a Fast-Forward Society)”

(2021, p.a.a.)

The work has a complex title, as if wanting to compensate for the void of contents it gives shape to.

Why does the question “Where is the work?” appear? For several reasons. First of all, this is the title of research on electronic music that I came across. The quasi-impossibility of writing such music down and, in fact, the score’s uselessness (because electronic music doesn’t need to be transmitted to a performer) questions the presentation – representation relation as it defines traditional music. If there is no score, is there a work still?

Another reason is the consequence of its being an imaginary radiography of the current “cultural consumption”. Music is listened to on the smartphone, tablet, laptop, information is consumed in fast-forward, the receiver is in a constant state of leafing through (scrolling). Contents is compressed, only an informational razzle-dazzle remains that effaces detail, cancels everything above five minutes, renders all exterior stimuli simultaneous and engenders a new type of art (from the perspective of those listeners): scroll-art, a musique-éventail for people who don’t have time, game art, Facebook or Instagram culture. So, where is the work? In the midst of these rushed scrolling remainders appear, rags of an identifiable reference, George Gershwin’s jazz hit and standard The Man I Love. But I didn’t choose such anchor because of this, but because of its interpretation by Pina Bausch’s gestural choreography, a moment memorable, in the history of art, for its feeling and emotional charge. This second-degree reference therefore brings into the work the only traces of humanity, lost in the informational rush.

The second part of the title, A Successful Piece of Music, describes the second half of the work, consisting of applause. Lots of applause, avalanche-applause, indicating the addiction that successful artists have, the obsession which guides them to accessible, light paths, to an entertainment of different qualities, on different layers.

At the end applause changes, as in Escher’s transformational etchings, in the sounds of a huge flock of crows. And after that? For the time being, a wasteland, where only the memory of being informationally overwhelmed remains, the dissatisfaction of not having tasted any of the “dishes” we were treated with at the table of art.

Traduceri / Translations: Maria Bojin