CRONICA: Bits of Romanian Beats

SIMN 2019

Maria Isabela Nica: Bits of Romanian Beats

 Cea mai importantă manifestare artistică dedicată muzicii contemporane, Săptămâna Internațională a Muzicii Noi, pune prin definiție noutatea în prim-plan. O reflecție vie a noutății este reprezentată de tinerii interpreți și compozitori români, care angrenați în acest eveniment și încurajați să se auto-depășească, precum afirmă și motto-ul festivalului: „Limite … și dincolo de ele!”, au reușit să conlucreze la materializarea, în parte, a unor lucrări și interpretări proaspete ce sunt oferite în cea de-a XXIX-a ediție a festivalului.

Din secțiunea Double Recitals, aflată sub semnul tematicii GULLIVER – Dincolo de limitele istoriei, extragem manifestarea de luni, 20 mai, ce a avut loc la ora 19:00 în Sala „George Enescu” a Univeristății Naționale de Muzică din București. Ansamblul de clarinete Clarino, avându-l pe Emil Vișenescu în ipostaza de dirijor și solist, ne-a propus spre audiere lucrări aparținând compozitorilor Adina Dumitrescu, Vladimir Scolnic, Menahem Zur, Sebastian Androne, Diana Rotaru, urmând ca programul să fie încheiat de Katabasis. Still Wandering pentru ansamblu de clarinet și percuție semnată de Cristina Uruc. Această ultimă lucrare i-a avut ca invitați pe membrii ansamblului PERCUSSIONescu: Irina Rădulescu și Răzvan Florescu, coordonați de Sorin Rotaru și Alexandru Matei, prezent și el pe scenă alături de cei doi tineri. Ca o fuziune electrică, lucrarea s-a desfășurat într-o interpretare interesantă, o colaborare extrem de reușită între cele două ansambluri, mereu sub semnul profesionalismului, coerentă și densă, fără ezitări, până la final. Acestei interpretări i-a urmat partea a doua a recitalului ce a aparținut integral duo-ului PERCUSSIONescu.   

Format în 2016, duo-ul PERCUSSIONescu, din care fac parte Irina Rădulescu și Răzvan Florescu, și-a propus să crească popularitatea celor două spectaculoase instrumente de percuție,  vibrafonul și marimba, pentru care manifestă o atracție aparte. Cunoscând foarte bine faptul că repertoriul dedicat acestor instrumente este destul de sărac, ei „cântă în principal piese << tinere >>, pentru că și repertoriul pentru un astfel de duo a început să apară abia în secolul XX. […] Colaborează cu compozitori români, prieteni, cu care pot discuta, pentru că e foarte important ca aceștia să înţeleagă mai întâi principiile de funcţionare ale instrumentelor și abia apoi să scrie.” (citat preluat din biografia paginii oficiale a ansamblului). Astfel, Bits of Romanian Beats, așa cum a sunat titlul recitalului de luni seară, a însemnat cu adevărat o provocare, atât pentru cei șapte compozitori care au scris lucrări special pentru această formulă, dar și pentru cei doi interpreți, care au fost la rândul lor motivați de complexitatea lucrărilor rezultate.

Pe parcursul recitalului au fost proiectate în stânga scenei șapte imagini, câte una pentru fiecare lucrare, viziuni ce au ajutat conturarea unei stări sugestive în timpul audierii sau care, au clarificat ideile sonore, unde era necesară o intervenție non-muzicală.

Prima lucrare, Toacatta (p.a.a.), semnată de Lucian Zbarcea a îmbinat ritmurile pregnante de toacă cu virtuozitatea specifică toccatei, în completarea ei fiind proiectată o imagine alb-negru ce înfățișa o măicuță ce bate la toacă. O piesă a portalurilor sonore, a schimbărilor de stare, cu alternanțe între pasajele dificile tehnic și mișcarea lentă, ce și-a găsit însă un fluid coerent în interpretarea celor doi soliști.

Love and die a Dianei Gheorghiu „e inspirată din lucrarea lui Nauman (100 live and die), ce constă în patru coloane luminoase ce conțin 100 de cuvinte legate de viață și de moarte, reprezentând acțiuni, emoții, culori […]” (citat preluat din programul de sală al evenimentului). Proiectată în stânga scenei, imaginea lucrării lui Nauman alăturată piesei compozitoarei Diana Gheorghiu, interpretată cu precizie și finețe, a căpătat relief spectacular în cadrul demersului componistic, conturând un spațiu transcedental.

În contrast cu lucrarea precedentă a urmat Eccentric Vibes (p.a.a.), semnată de Bogdan Pintilie, o partitură foarte bine sistematizată, având în construcția sa ritmuri complexe – pregnante și variate, executate cu entuziasm și precizie la marimbă și vibrafon. Momentul a dezvăluit audienței o piesă ce te ține mereu în suspans și pare a deschide noi porți către lumea ritmului și a combinațiilor imprevizibile. Interpretarea generoasă a soliștilor a eclipsat întru-totul imaginea sugestivă a unui portret excentric-colorat menită a ilustra momentul.

În continuare, DanDe Popescu ne-a oferit Cave dweller (p.a.a.), o piesă cu un limbaj minimalist, care a impus un dialog intens între cei doi soliști. Parcurgând sonor patru direcții și ipostaze, în directă relație cu momente ale existenței umane (notate în partitură prin indicațiile de tempo: wake, fight or flight, rise și evolve), interpreții au dat dovadă de versatilitate și o foarte mare putere de sugestie, reușind să transpună în muzică mesajul profund al autorului.

Răspunzând și el provocării ansamblului PERCUSSIONescu, Daniel Šimek le-a dedicat lucrarea Head echoes (p.a.a.). Alături de o abordare interpretativă deosebită, metamorfozată într-o contribuţie expresivă proprie, lucrarea a propus un exercițiu de imaginație, „în care orice eveniment ce se produce în mediul înconjurător poate provoca un impuls în mintea umană”. Pe ecran a fost proiectat textul: „Just listen …” mesaj ce a subliniat faptul că muzica este, până la urmă, cea care contează.

Sub semnătura lui Bogdan Vodă, Clepsidre (p.a.a.) se joacă cu implacabilitatea scurgerii timpului. Într-un limbaj sofisticat, muzica de mare sugestie și expresivitate, se dilată sau devine compactă asemenea timpului, sub semnul eternei iluzii a subiectivității aparent obiective. Construită inteligent, bazată pe algoritmul cunoscut ca „sita/ciurul lui Eratostene”, compozitorul a oferit ocazia duo-ului PERCUSSIONescu să exploreze puțin „joaca cu timpul”, lucru ce a fost bine manevrat de către cei doi soliști, regăsind plăcerea rostirii instrumentale, exprimată firesc.

În încheiere, Vivraimba (p.a.a.) a lui Andrei Petrache a încheiat spumos recitalul. Din cele trei părți ale lucrării: I. (e)Motion, II. Introspection, III. Finale, le-am audiat doar pe ultimele două. Spectaculozitatea lucrării a constat în virtuozitatea cu care a fost executată, interpreții Irina Rădulescu și Răzvan Florescu, dând dovadă de o velocitate ireproșabilă. Ultima parte a lucrării, Finale, a impus un limbaj inspirat din jazz-modern-world music, având un impact considerabil asupra publicului, după finalul recitalului reușind să disting fragmente fredonându-se prin sală. O lucrare ce utilizează o paletă generoasă de exprimare, soliștii reușind să transmită cu adevărat plăcerea de a interpreta o astfel de muzică, cu zâmbetul pe buze și mult entuziasm. Proiectată pe ecran, lucrarea Quad Moebius a lui Wim Delvoye, a sugerat potrivit ideea de fuziune dintre „doi”, reușind să sublinieze acest concept al duo-ului PERCUSSIONescu, care în interpretare se metamorfozează într-un singur organism perfect controlat.

Muzica pentru percuție pare a avea un viitor strălucit, atât în ceea ce privește interpreții, cât și compozitorii. O muzică ce nu are nevoie de „subtitrare”, dar de care ne-am putut bucura datorită  soliștilor și compozitorilor profesioniști și mai ales datorită cadrului oferit de Săptămâna Internațională a Muzicii Noi. În favoarea acestui fapt mărturia celor doi tineri PERCUSSION-iști vine în întărire: „În spatele nostru există mulți oameni extraordinari fără existența cărora proiectul la care am lucrat în ultimele șase luni nu ar fi căpătat forma, culoarea și energia pe care le-a avut. Așadar, mulțumim directorului festivalului, Dan Dediu, pentru oportunitatea de a participa la un eveniment de un asemenea prestigiu, compozitorilor noștri fabuloși, Diana Gheorghiu, Lucian Zbarcea, Bogdan Vodă, Bogdan Pintilie, DanDe Popescu și Andrei Petrache, care au avut răbdare cu noi și care au îmbogățit repertoriul românesc de percuție cu șase lucrări de excepție, dragului nostru prieten Daniel Šimek, pentru lucrarea dedicată și pentru prezența sa la concert, dar și întregii echipe de organizare care ne-a ascultat toate dorințele și ideile. Mulțumim Dianei Rotaru pentru promovarea online, Anei-Maria Copu pentru proiecțiile video și lui Laurențiu Vasilachi pentru afișul cool. Mulțumim pentru promovare la radio Mariei Balabaș și lui Marica Cristian Rădoi!

Și nu în ultimul rând, mulțumim domnului profesor Alexandru Matei pentru consecvența cu care a sădit în noi pasiunea și interesul pentru muzica contemporană românească. Motiv pentru care îi dedicăm concertul de aseară și toate celelalte care vor urma pentru acest proiect.

Vă mulțumim pentru tot ce ne-ați dăruit!” (Irina Rădulescu și Răzvan Florescu).

Concluzionând ceea ce s-a întâmplat în seara de 20 mai putem spune cert că da, există limite, iar cei ce ne-au oferit aceste două ore intense de muzică ne-au dovedit că se poate ajunge „ … și dincolo de ele!”