Hubert Stuppner: Despre “Opera in Your Pocket”
Despre proiectul de operă contemporană „Opera in Your Pocket” de la București*
Recenzie de Hubert Stuppner (compozitor, membru al juriului Concursului de Compoziție „George Enescu”, ediția 2022)
Cât de originale sunt cele mai recente lucrări ale avangardei? Arta contemporană – iar acest lucru este valabil atât în Vest, cât și în Est – a încetat de multă vreme să mai fie autonomă, devenind mai degrabă heteronomă, determinată din exterior, lucru pe care Adorno îl vedea ca fiind defectul operei de artă pure. Organele artistice individuale nu mai funcționează pentru ele însele, ci în funcție de asonanțe și aderențe. Asta înseamnă că muzica, odinioară autonomă, este încărcată cu semnificații extra-muzicale, cu mituri, mode și mitologii.
Perspectiva recent descoperită în cadrul „Opera in your pocket” de la București, o manifestare unică, inteligent concepută și exemplar repetată, a relevat tocmai acest fapt, ba chiar mai mult decât atât, ideea că Noua Muzică din Europa Centrală diferă de cea din Europa de Est prin faptul că în Europa Centrală amețitoarea „filosofie a trecut la artişti“, după cum prezicea Hugo Ball în „Zbor în afara timpului”, în timp ce Europa de Est atribuie arta nouă și complet avangardistă unui concept de frumusețe „pe propria piele” sau, așa cum îi spun cercetătorii creierului, unei nevoi de „wellformedness”, eufonie și plăcere muzicală prin jocul virtuoz al tonurilor. În țările din Europa Centrală, Noua Muzică se află încă în căutarea nemaiauzitului care trebuie inventat, motiv pentru care preferă să rămână în incinta ermetic circumscriselor „Zile ale Muzicii Noi”.
Intenția organizatorilor proiectului bucureștean mai sus amintit – Goethe-Institut, pe de o parte, reprezentat de curatorul Robert Lehmeier, și Universitatea din București, pe de cealaltă, prin libretistul Theo Herghelegiu, scenograful Adrian Damian și în special prin compozitorul Dan Dediu, profesorul unuia dintre compozitorii celebrați – a fost, după cum anunță pliantul de prezentare, să faciliteze „experiența nemijlocită a teatrului muzical”, adică să nu opună adevărul avangardist frumosului și imediatului muzical.
Succesul acestui concept a fost dovedit de sala plină, de spectacolul ale căror bilete s-au vândut în totalitate și la a doua reprezentație și de un public care s-a lăsat purtat de ceea ce i s-a oferit, aplaudând entuziast. Actualitatea celor trei materiale scenice – trei opere scurte, fiecare cu o durată de 30 de minute – au fost unul dintre motivele interesului crescut al publicului și a tensiunii induse dramaturgic: în prima operă de cameră intitulată „E vina ta” (libret: Mara Carutasu, muzica: Simona Strungaru, care și-a și dirijat lucrarea) este vorba despre o crimă petrecută în 2019, în „Bani, bani, bani” (libret: Gabriel Corneanu, muzica: DanDe Popescu), despre o moștenire, iar în „Supa primordială” (libret: Ruxandra Simion, muzica: Sebastian Androne-Nakanishi, care a colaborat și la scrierea textului), despre o criză matrimonială între o climatologă și un compozitor. Celălalt motiv, mult mai important, a fost însă calitatea muzicii, o sinteză unică din punct de vedere artistic a virtuozității vocale și instrumentale, a fluenței dansului – și a agilității mișcării și, mai presus de toate, a actualității și modernității, variind de la măsura lirică în trei timpi la tot soiul de salturi acrobatice în maniere instrumentale exuberante. Un minunat eclectism propus de niște muzicieni care își stăpânesc meseria ca niște prestidigitatori și dansatori pe sârmă. Totul, repetat cu măiestrie și dirijat eficient de tânăra compozitoare și dirijoare Simona Strungaru, care nu a făcut doar să bată metrii variabili, ci, după cum i se putea citi pe buze, a și articulat toate textele împreună cu artiștii.
A fost seară minunată de operă cu cealaltă muzică contemporană, care sună atât de expresiv și de explicit, uneori chiar atât de intruziv, încât nu poți rezista spontaneității sale. Motivul pentru care aceasta este atât de autentică și atrăgătoare este, probabil, pentru că dă glas ideii după care și-a făcut-o motto Heinrich Neuhaus atunci când a scris fraza lui Pasternak în cartea sa despre „Arta de a cânta la pian”: „Auzul este un organ al sufletului”.
*”Opera in Your Pocket” este un proiect initiat de Goethe-Institut Bucuresti, in parteneriat cu Universitatea Nationala de Muzica din Bucuresti si CIMRO, care s-a finalizat cu doua reprezentatii pe 17-18 septembrie la Teatrul ODEON din Bucuresti.
Foto (c) Maria Balanean