ONB Premieră – Opera “Doamna cu cățelul” de Livia Teodorescu-Ciocănea

Sâmbătă, 7 mai 2022, ora 18:30 – OPERA NAȚIONALĂ BUCUREȘTI 

PREMIERĂ ABSOLUTĂ 

OPERĂ ÎN CONCERT: “DOAMNA CU CĂȚELUL”  

Operă în 4 acte de LIVIA TEODORESCU – CIOCĂNEA

Libretul de IULIANA KAMPERT după A. P. CEHOV 

 

Dirijor: VLAD CONTA 

Maeștri de cor: DANIEL JINGA,  ADRIAN IONESCU

Scenariul: ALEXANDER HAUSVATER

Asistent regie: ALEXANDRU NAGY 

Narator: MARIUS BODOCHI

DISTRIBUȚIA (7 mai 2022)

ANNA SERGHEEVNA:

VERONICA ANUȘCA

 

DMITRI DMITRICI GUROV:

 ADRIAN DUMITRU

ANTON PAVLOVICI CEHOV:

VASILE CHIȘIU

IRINA GUROV:

CLAUDIA CAIA

 

DIEDERITZ:

 FLORIN SIMIONCA

 

NIKOLAI:

ION DIMIERU

 

VASILIEV:

ADRIAN MĂRCAN

 

PAVEL:

ANDREI LAZĂR

 

NINA:

MIHAELA STANCIU

 

DOAMNA 1:

ANA CEBOTARI

DOAMNA 2:

ALEXANDRA MANOLE

DOAMNA 3:

ANDREEA GRIGORE

DOAMNA 4:

FLORENTINA PICUȘ

POȘTAȘUL:

CIPRIAN PAHONEA

TREPLEV – TUDOR MORGOVAN

ARKADINA – actriță TBA

BĂIATUL – CIPRIAN PAHONEA

CU PARTICIPAREA ORCHESTREI ȘI CORULUI

OPEREI NAȚIONALE BUCUREȘTI

THEREMIN: GABRIEL ALMASI

PREGĂTIREA MUZICALĂ: MONICA GEMENE,  SABIN ORBULESCU

TITRARE: LILIANA COJANU

REGIE SCENĂ: BOGDAN CHENCIU

CUVÂNTUL COMPOZITOAREI 

Opera Doamna cu cățelul este o metaforă a dragostei, a zbuciumului sufletesc, a tandreței, a fericirii zădărnicite de conveniențe și prejudecăți. Este o reflectare în termeni muzicali și dramaturgici a universului cehovian. Desfășurarea acțiunii se petrece în ”prezența” scriitorului care intră în relație cu personajele sale. Nuvela lui Cehov cu același nume vorbește despre emanciparea femeii în societatea de la sfârșitul secolului XIX, despre adulter și aspirația spre fericire prin împlinirea dragostei.

Am scris această lucrare între anii 2012-2015, comandă a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, revizuită și adăugită în 2021.

Percepută în ansamblu, muzica îmbracă diferite forme de expresie, de la fluid orchestral și vocal, la accente dramatice puternice, de la descriptiv la paroxistic.

Gândită în linia tradiției mari de operă, am căutat splendoarea vocală și luxurianța orchestrală. Am redat muzical momente de visare, sublim, dramatism, emoționalitate puternică, înălțare spirituală, conflict, supranatural, exuberanță.

Am folosit intensiv colectivele mari ale teatrului liric, orchestra și corul. Am urmărit natura simfonică a orchestrei de mari dimensiuni care este completată cu instrumente inedite (Theremin, gonguri javaneze, etc.). Vocalitatea și timbralitatea orchestrală se împletesc într-o manieră neo-dramatică și neo-lirică, degajând un puternic suflu postromantic.

Orchestra nu este nici un moment un simplu acompaniator ci creează un mediu sonor magic și învăluitor peste care se proiectează vocile. Timbralitatea orchestrală este vectorul care propulsează energia întregii lucrări. Dublajele voce / instrument sunt concepute să creeze un suport de rezonanță pentru cântul vocal sau să îl ”moduleze” timbral. Am avut în vedere raportul acustic dintre voci și orchestră, astfel încât cele două planuri să se potențeze reciproc.

Timbralitatea vocală este abordată diferențiat pentru soliști și pentru cor.

Vocalitatea solistică urmărește obținerea expresivității asociată personajului și corelată cu folosirea registrelor optime pentru fiecare tip de voce.

Vocalitatea acestei opere respectă natura vocii umane, fără abordări experimentale. Liniile vocale se desfășoară pe fraze melodice de suflu larg, cântate legato (rolul Annei) sau cu elemente spectaculoase de coloratură (rolul Ninei). Partitura vocală a lui Gurov este deosebit de complexă, cu mari variații de registru dinamic, expresiv și dramatic. Personajul suferă o transformare psihologică radicală reflectată și în conținutul muzical.

Ariile personajelor principale (Anna Sergheevna și Dmitri Gurov) pun în valoare potențialul vocilor de soprană lirică și de tenor lirico-dramatic. Ariile au diferite facturi, de la lirism la dramatism. Duetele reprezintă culminații ale expresivității vocale și orchestrale (ex. Duet și Duet final din Actul III) în care împletirea vocală atinge cote maxime din punct de vedere emoțional dar și al registrelor vocale.

Rolul Irinei Gurov aduce bogăția timbrală de mezzosoprană, contrabalansând culorile vocale feminine. Doi dintre colegii și prietenii lui Gurov întăresc zona gravă, prin vocile lor de bas (Nikolai) și bariton (Vasiliev). Al treilea, Pavel, vine cu o altă țesătură și culoare vocală de tenor decât Gurov, lirică și expresivă. Rolul lui Cehov de bariton liric întregește paleta timbrală a lucrării.

Vocalitatea corului reflectă potențialul sonor și dramatic al personajului colectiv care participă activ fie la conturarea acțiunii, fie are un rol evocativ. În momentele vocal – simfonice, soliștii, corul și orchestra întăresc caracterul  dramatic al scenei.

Corul este gândit ca o a doua „orchestră” care pune în valoare atât timbralitatea nuanțată a registrelor vocale (cor de femei, cor de bărbați) cât și sonoritățile mixte de grup cu efectul lor specific de rezonanță. Scriitura corală este diversă: polifonică (Vecernie), antifonică (Odă Yaltei -Siberia fierbinte), heterofonică sau omofonă, cu densități până la 9-12 voci. Există și coruri ”de caracter” precum corul religios (Vecernie) sau Corul marinarilor din Actul I.

Opera se constituie într-o desfășurare cursivă a unor scene, arii, duete, cvartete, coruri, momente vocal-simfonice de tip concertato. Momentele de tranziție ale acțiunii sunt integrate în scene vocal orchestrale. Modalitățile de utilizare a textului diferă după ”viteza” de curgere a acestuia. Astfel, în arii, textul este dilatat temporal, pentru a permite afirmarea vocalității. În momentele de tranziție numite scene, care înlocuiesc recitativul de tip clasic, rata de curgere a textului este mai alertă, punându-se accentul pe dinamica acțiunii.

În desfășurarea muzicală apar câteva momente inedite, precum scena numită Variațiuni din Actul II, în care prietenii lui Gurov (Nikolai, Vasiliev și Pavel – personaje din alte nuvele de Cehov) vorbesc despre dragoste și femei. Fiecare personaj prezintă o arie care îl caracterizează muzical și de asemenea, interacționează în momentele de tranziție cu ceilalți și participă la Cvartet. O altă scenă inedită este aceea de „teatru în teatru” din Actul III, când publicul (respectiv corul) și personajele Anna, Gurov și Diederitz intră în sala de spectacol și asistă la un moment din piesa Pescărușul de Cehov (monologul Ninei – soprană de coloratură).

Am urmărit un anumit echilibru între vocile feminine și cele masculine pe ansamblul operei, în corelație cu structura libretului. Astfel, în Scena 2, Gurov dialoghează cu patru Doamne la terasa de pe faleză, simetric cu cvartetul de bărbați din Actul II. Actul I este dominat de voci feminine, mai ales datorită consistenței rolului Annei. Actul II este aproape în întregime masculin, cu excepția apariției episodice a Irinei, soția lui Gurov. Actele III și IV sunt echilibrate vocal prin prezența celor doi protagoniști și a corului mixt.

În ceea ce privește momentele de cor, în debutul Vecerniei sunt folosite numai voci masculine, inclusiv solistul (bariton), vocile feminine alăturându-se în momentul pregătirii culminației. În corul Odă Ialtei – Siberia fierbinte, corul este segregat în voci feminine și voci masculine, care intră într-un dialog (antifonie). Corul marinarilor este exclusiv bărbătesc. Celelalte coruri, deși sunt mixte, urmăresc fie contopirea vocilor feminine și masculine, fie contrastul dintre acestea.

Prezentarea libretului

Libretul, conceput de Iuliana Kampert după A. P. Cehov, a fost scris în anul 2012 și a urmărit o structură clasică în vederea obținerii unei coerențe regizorale și scenografice. Textul a căutat muzicalitatea intrinsecă a cuvintelor și ritmul adecvat frazării muzicale. Firul dramatic a fost constituit printr-o reasamblare a momentelor nuvelei și suplimentat prin introducerea unor personaje din alte povestiri ale lui Cehov care intră în relație cu personajele din nuvela de referință pentru a întări prezența vocii cehoviene (Nikolai din Soția; Vasiliev din Criza de nervi și Pavel din Despre dragoste). 

În anul 2021, la sugestia regizorului Alexander Hausvater, scenariul a suferit câteva modificări și adăugiri. Au fost adăugate indicațiile acestuia de regie și scenografie, didascaliile, precum și câteva scene noi. 

Sinopsis

Opera debutează cu un Prolog: Vecernie – cor a cappella cu solist (bariton în rolul lui Cehov) în limba slavonă veche, bazat pe textul psalmului 103.

Acțiunea primului tablou din Acul I (scenele 1-11) se desfășoară pe Faleză în Ialta, într-o atmosferă luminoasă, plină de viață. La scurt timp își face apariția Gurov și se așează la masă alături de patru Doamne, cunoștințe ale sale. Atenția îi este atrasă de Anna – o femeie frumoasă cu un cățel – o prezență nouă în peisajul monden al stațiunii. Face cunoștință cu ea, aflând astfel că Anna, deși este căsătorită, se află la Ialta neînsoțită. După ce mulțimea de oameni întâmpină vaporul la debarcader, Anna constată că soțul ei nu a sosit nici de această dată. În mintea lui Gurov se naște ideea unei aventuri cu misterioasa femeie și cei doi părăsesc scena împreună în amurg, înflăcărați de pasiune.

Tabloul al doilea (scenele 12-17 ale Actului I) se desfășoară într-o cameră de hotel unde Anna este cuprinsă de remușcări după începerea relației amoroase cu Gurov. Acesta rămâne rece la mustrările de conștiință exprimate de Anna și nu pare să înțeleagă ce a declanșat conflictul ei interior. Afând că soțul o recheamă la Petersburg printr-o scrisoare, Anna se grăbește să părăsească Ialta despărțindu-se de Gurov.

În Actul II, întors acasă, Gurov resimte sufocarea vieții lui din Moscova în prezența soției sale dominatoare și a prietenilor săi incapabili de comunicare reală. Imaginea Annei îl urmărește încă și simte o dorință nestăvilită de a o revedea.

Actul III debutează cu încercarea lui Gurov de a o zări pe Anna dincolo de gardul casei în care aceasta locuia împreună cu soțul ei. Îl vedem apoi în foaierul unui teatru din Petersburg unde speră să o întâlnească pe Anna. Aceasta sosește împreună cu Diederitz, soțul ei, și este cutremurată văzându-l pe Gurov.  Spectacolul începe iar publicul intră în sală. La scurtă vreme, iese Anna urmată de Gurov. Cei doi își mărturisesc dragostea, dar își dau seama de obstacolele ce stau în fața împlinirii ei. Actul III se încheie cu promisiunea Annei de a veni la Moscova sa-l vadă.

Actul IV înfățișează zbuciumul celor doi care, deși continuă povestea lor de dragoste în ascuns, se găsesc în aceeași situație imposibilă de a găsi o cale să trăiască împreună fericiți.

Livia Teodorescu-Ciocănea

Livia Teodorescu-Ciocănea, compozitoare şi pianistă, este profesor universitar doctor la catedra de compoziţie a Universităţii Naţionale de Muzică București, Affiliate Professor Monash University Melbourne Australia și membră a European Academy of Sciences and Arts – Salzburg. A scris peste 80 de lucrări în diferite genuri muzicale: cameral, simfonic, concertant, vocal simfonic și balet. Este autoarea baletului Roșu și Negru după Stendhal, spectacol care a fost prezentat în premieră absolută în anul 2000 la Opera Națională București, rămas în repertoriu până în anul 2008.